În perioada 24-28 aprilie, colegiul nostru a participat la un proiect Erasmus în Polonia. Miza principală nu a fost una turistică, ci de informare, documentare și agrementare cu concepte legate de tema proiectului, anume incluziunea, toleranța, diversitatea.
Mobilitatea a avut loc în cadrul proiectului Erasmus United We Stand. Divided We Fall. Pentru noi, elevii participanți (zece elevi de la gimnaziu, zece de la liceu, plus cinci elevi de liceu de la calificări naționale la diferite olimpiade), au însemnat participarea la o serie de cursuri cu tematica legată de proiect, îmbrăcate in haina unor cursuri de engleză, alături de școala parteneră, Szkoła Mistrzostwa Sportowego w Wieliczce din Wieliczka.
Ne-am familiarizat cu conceptele menționate și am făcut câteva studii de caz. Am avut parte de un cadou deosebit din partea gazdelor, care au acoperit costul vizitei la salină pentru delegația de la Ghibu.
După cursurile de la școală, am avut în fiecare zi parte de diferite activități.
Ziua întâi
Ziua de luni (24 aprilie) am început-o cu o vizită la primăria localității Wieliczka, unde am avut ocazia să-l cunoaștem și pe primar. După programul de la școală, am vizitat castelul Wawel din Cracovia, aflat pe malul râului Vistula, pe o colină cu același nume. Pe lângă grădina interioară, de aspect și dimensiuni impresionante, de o frumusețe impecabilă, era Catedrala Wawel, locul unde monarhii polonezi erau încoronați și înmormântați.
A urmat apoi să vizităm și să ne plimbăm prin centrul orașului. Remarcabil a fost Pasaż 13, o veche locuință de tip townhouse, transformată într-un mic mall. Locul merită vizitat, dacă nu pentru cumpărături, atunci pentru aspectul său unic și fascinant, vechile ruine fiind vizibile la tot pasul.
Ziua a doua
Marți (25 aprilie) am vizitat mina de sare din Wieliczka, una dintre cele mai faimoase, dar și vechi de acest gen. Pe lângă istoria salinei, ne-a fost relatată și legenda locală în privința descoperirii sale: prințesa maghiară Kinga, în drumul său spre Polonia, și-a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. Prințesa le-a poruncit minerilor din Wieliczka să sape o groapă în pământ, iar în prima bucată de sare scoasă s-a găsit inelul Kingăi.
În onoarea prințesei este realizată și o sculptură în interiorul salinei, alături de altele ce ilustrează și alte personalități istorice importante pentru această destinație (Nicolaus Copernicus sau chiar Goethe).
În interior mai existau și mai multe capele, în pereții camerei cu cea mai mare din ele fiind sculptate numeroase scene din viața lui Iisus, dar și un restaurant și chiar o sală de nunți, printre altele.
Ziua a treia
Miercuri (26 aprlie) am vizitat lagărele Auschwitz-Birkenau; despre acestea puteți citi câteva reportaje scrise de colegii noștri, urmând și altele:
Ziua a patra
Joi (27 aprilie) am avut de ales între vizita a două muzee (Muzeul de Aviație și Muzeul Oscar Schindler) sau o plimbare la mall – noi am ales vizita muzeelor. Prima destinație era Muzeul de Aviație, care se închidea într-o jumătate de oră din momentul în care am ajuns, vânzătoarea de bilete ne-a lăsat însă înăuntrul muzeului fără să mai plătim, deoarece nu aveam timp să vedem si expoziția din curte, din cauza timpului.
Expoziția din interiorul muzeului era una minimalistă, câteva avioane, elicoptere, medalii de pilotaj, uniforme, documente, poze, dar a fost palpitant.
După ce am terminat turul din prima destinație, am pornit spre o drumeție scurtă cu tramvaiul din Polonia. Ajungând destul de târziu la Muzeul Oscar Schindler, am avut la dispoziție încă o oră de parcurs tot muzeul, timp suficient. La acest muzeu am aflat lucruri noi despre naziști, muzeul fiind dotat cu tablete smart care te lăsau să citești evenimente din trecut, cabine de telefon unde ascultai documentare și experiențele oamenilor trecuți prin teroarea naziștilor, acum vârstnici respectați. Muzeul avea și mașini de ștampilat, precum si foi cu informații pe post de suveniruri gratuite.
După ce am ieșit din muzeu, ne-am grăbit spre spația de tramvai ca să nu întârziem la plecarea spre hotel cu autocarul.
Vineri (28.04), înainte de a porni înapoi spre România, am mai făcut o oprire în Wieliczka, și anume la aerosolul din apropierea salinei. Construit sub forma unui mic castel sau vechi cetăți, structura ‘zidurilor’ e încărcată de crenguțe pe care curge apă sărată. Acesta are două nivele, cu un drum de-a lungul topului zidurilor și un turn unde chiar și într-o zi călduroasă se resimte aerul răcoros și curat, aerosolul fiind vestit de mult timp pentru proprietățile sale vindecătoare datorate acestuia.
Polish friends
Pentru a amplifica viziunea asupra experienței, am cerut părerea mai multor persoane ce au luat parte la program, începând cu unul din elevii polonezi, Cuba Grudnik:
”It was a great opportunity to learn about Romanian culture and people. A great surprise for us was the traditional Romanian snacks and cookies you brought with you. All were delicious. The presentation about Oradea showed us the beauty of this city and encouraged us to visit it. Overall, the experience was great and revealing. In our opinion, lessons were well-prepared by you. Your teachers were very kind and friendly. My advice for future projects would be to make PowerPoint presentations a bit shorter. Less slide would be better.”
Darius Cochior, elev în clasa a VII-a, ne-a declarat următoarele:
„Părerea mea despre acest proiect este că a fost bine gândit și toate activitățile au fost foarte interesante. Elevii polonezi au fost foarte generoși, comunicativi si ne au făcut șederea acolo mult mai frumoasa. A fost o experiență cu adevărat unica din punctul meu de vedere și este o șansă bună pentru a vedea cum își desfășoară alti copii din străinătate activitățile școlare, plus că îți poti dezvolta abilitățile de comunicare in engleză. Un lucru care mi a plăcut foarte mult a fost interacțiunea cu elevii de acolo și colaborarea noastră în activități.”
Răni deschise
Iată și opinia și doamnei profesoare de istorie, Livia Ivan:
„Proiectul Erasmus desfășurat în Polonia mi-a oferit oportunitatea de a regăsi unele aspecte culturale care ne aseamănă cu lumea slavă pe noi, poporul român. Astfel, am sesizat că organizarea prestatală a românilor în voievodate impusă de slavi după sec. VII își are ecoul azi în organizarea administrativă a Poloniei în voievodate, limba poloneză are cuvinte asemănătoare cu cele ale limbii române (de exemplu: colibă, potcovar etc.), spiritualitatea creștină a polonezilor catolici este încă destul de activă, la fel ca ortodoxia românească.
Totuși, ceea ce a avut un impact aparte asupra noastră, a tuturor participanților, nu s-a referit la istoria Poloniei, cât la monstruozitatea desfășurată pe teritoriile ocupate de naziști în al Doilea Război Mondial, inclusiv teritoriul polonez.
Holocaustul a fost o rană sângerândă a umanității, care încă nu s-a cicatrizat complet, fiind vizibilă în unele atitudini în relațiile inter-umane din lumea de azi. Vizita noastră la Auschwitz -Birkenau ne-a arătat cât de jos poate să decadă umanitatea, atunci când ajung la conducere oameni cu o minte diabolică, fără frică de Dumnezeu. Zidurile lagărului, obiectele care altădată au aparținut nefericiților care și-au trăit acolo ultimele clipe ale vieții, camerele de gazare, cuptoarele de incinerare – toate sunt probe ale monstruozității unei ideologii prin care au fost definiți evreii, romii sau slavii ca «rase inferioare», neavând dreptul la existență în lumea «superiorilor». Suferința acelor oameni este impregnată și azi în aer, în ziduri, în pietrele din curtea lagărului, întreaga atmosferă transmite o stare de reflecție asupra condiției umane.
Cu ce este superior omul unui animal, din moment ce se poate ajunge la astfel de crime? Animalul ucide din cauza foamei, el are nevoie de hrană pentru a supraviețui. Omul ucide pentru că…
Oare ce atitudine ar fi trebuit să aibă restul populației din Germania, oamenii de rând, care au asistat pasivi la discriminarea semenilor lor cu mult înainte de a fi înființate lagărele de exterminare? A se vedea Legile de la Nurenberg – 1935, sau «Noaptea de cristal» – 1938.
Azi ne putem gândi că oricare dintre noi putem deveni mâine parte a unei «rase inferioare» – indezirabilii care nu au dreptul la viață, pentru că nu corespund unor criterii stabilite de o «minte luminată» aflată vremelnic la conducerea lumii. Umanitatea trebuie regândită, pentru că avem alte criterii ale unei noi ordini mondiale, deci trebuie să reformăm «omul nou».
Și nu trebuie să mergem la sferele înalte ale conducerii lumii. Să ne uităm puțin la «violența noastră, cea de toate zilele», din școli, din trafic, din cluburi, din mediul familial. Copiii traumatizați în școli de colegii lor nu gasesc o altă rezolvare decât aceea de a-și împușca agresorii (a se vedea cazul elevului din Serbia). Șoferi care conduc bolizi cu mulți cai-putere înjură și lovesc pe cel care «se mișcă prea încet». Noi asistăm pasivi la toate aceste abateri, pentru că nu suntem subiecții acelei situații de bullying, pentru că nu avem instrumente de a combate astfel de atitudini, pentru că «nu e treaba noastră», pentru că…, pentru că…”
Ca notă finală, dorim să mulțumim domnului consul Ignat Timar, domnului primar Artur Stanisłav Kozioł și conducerii școlii Szkoła Mistrzostwa Sportowego w Wieliczce!
ANDREEA BOT, ARIS DEJEU
LOGO paper 