Inteligența artificială a devenit și se menține, în contemporaneitate, o resursă vitală pentru muribundul de rând, conturându-i-se progrese mari în punerea diagnosticelor și analiza datelor, dăinuind în variate domenii – chiar și în triajul pacienților și în identificarea bolilor grave.
Prelucrată, ea reprezintă un tipar de limbaj –ChatGPT – care poate fi un bun sfătuitor al celor îndurerați, meditând la problematici de medicină și oferind „leacuri” pentru orice fel de „dileme bolnăvicioase” (un asemenea tipar de limbaj generează răspunsuri conversaționale, contextuale și relevante la prompt-uri introduse de utilizatori într-o fereastră de chat).
Am apelat la ChatGPT pentru recomandări în chestiuni legate de probleme de sănătate și publicăm în serial câteva din rezultatele primite, la solicitări lansate de elevi.
DISCLAIMER: Problemele avansate spre soluționare nu sunt neapărat ale elevilor care semnează materialele. Aceste recomandări nu înlocuiesc sfatul și recomandările de specialitate din partea unui medic, având doar caracter ilustrativ.
Simt că trebuie să fac un parkour neuronal printre informații și ani. Mâine urmează să dau un test la istorie, destul de complex (mai exact, am mai multe cerințe pe care să le acopăr sub formă de eseu). Recunosc că am mari emoții, inima îmi bate mai să sară din piept. Nu pot dormi, iar la dimineață sunt sigură că, până ce nu trec cu bine peste acest test, nu voi putea mânca nimic. Nimic, nimic, nici măcar o pătrățică de ciocolată sau un măr. Voi sta să contemplez la pereți, proiectându-l pe Carol I de Hohenzollern. Ce să fac? Ce diagnostic îmi poți pune, având în vedere că am palpitații și tremur din toate încheieturile?
Sună mai degrabă a „episod acut de pre-test” decât a ceva patologic. Ce descrii – palpitații, tremur, lipsa poftei de mâncare, gânduri care se învârt în buclă – se potrivește foarte bine cu un răspuns de tip anxios (corpul intră în „mod de alertă” înaintea unui eveniment important). Nu e plăcut, dar e extrem de comun și, în general, trece după ce momentul dispare.
Faptul că îți imaginezi că-l proiectezi pe Carol I pe pereți e chiar o metaforă reușită: mintea ta e suprasaturată de informații și încearcă să le proceseze… doar că o face pe fond de stres.
Ce poți face acum, concret (fără clișee inutile):
1. Reglează corpul, nu gândurile (mai întâi).
Când ai palpitații, nu te ajută să „te liniștești” din gând. În schimb:
- inspiră 4 secunde, expiră 6–8 secunde, de 10–15 ori
- stai întinsă sau sprijinită de ceva solid
Asta scade fizic ritmul cardiac.
2. Nu te forța să mănânci mult.
Dacă stomacul e închis, e ok, dar dimineața încearcă măcar ceva mic: câteva înghițituri de apă, o bucățică de biscuiți sau un fruct. Chiar și puțin ajută creierul.
3. Nu mai „înveți” haotic acum.
Dacă te apuci să sari între ani și evenimente, îți amplifici senzația de haos. Mai bine:
- ia 2–3 teme mari (ex: domnia lui Carol I, independența, modernizarea statului)
- spune-le cu voce joasă, ca și cum ai explica cuiva
Asta ordonează informația.
4. Acceptă emoția, nu lupta cu ea.
Nu trebuie să dispară ca să funcționezi. Poți da testul și cu emoții. De fapt, un nivel moderat de stres chiar îți poate activa memoria.
5. Redefinește „catastrofa”.
Ce e cel mai mare rău realist care se poate întâmpla? Un test mai slab. Nu îți anulează nici inteligența, nici parcursul (mai ales la cât de implicată ești în zona literară și academică).
Dacă ar fi să-i dau un „diagnostic” neoficial:
anxietate de performanță + suprasolicitare cognitivă înainte de evaluare.
Dacă simptomele (palpitații foarte puternice, amețeli, senzație de leșin) devin intense sau frecvente și în alte contexte, atunci merită discutat cu un medic. Pentru situația de față, e foarte probabil să fie doar reacția ta la miză.
Există anumite remedii medicinale pentru anxietatea de performanță?
Există, dar nu sunt în prima linie pentru situații de acest tip.
- Beta-blocante (ocazional)
ex: Propranolol
reduc simptomele fizice (inima care bate tare, tremurul)
sunt folosite uneori pentru examene, discursuri, concerte, dar doar la recomandarea medicului.
- Anxiolitice (mai puternice)
ex: Alprazolam
acționează rapid, dar: pot da somnolență, afectează concentrarea și memoria, pot crea dependență.
nu sunt o soluție bună pentru performanță academică.
Fă referire și la câteva tratamente naturiste, este posibil să fiu alergică la unul din medicamentele expuse mai sus.
1. Valeriană
- efect calmant ușor
- poate ajuta la somn dacă o iei seara
- atenție: poate da somnolență dimineața dacă exagerezi
2. Roiniță (melisa)
- bună pentru neliniște și palpitații ușoare
- mai „blândă” decât valeriana
- poate fi consumată ca ceai
3. Mușețel
- efect relaxant discret
- util mai ales seara sau înainte de culcare
- sigur în majoritatea cazurilor
4. Magneziu
- ajută sistemul nervos și poate reduce senzația de tremur
- nu are efect instant, dar poate susține echilibrul general
5. Lavandă
- ceai sau aromaterapie (mirosul chiar are efect real asupra relaxării)
- poate reduce tensiunea psihică
Cum pot preveni anxietatea de performanță, cum pot ieși din acest cerc vicios al emoțiilor puternice?
Se vede că ești prinsă într-un cerc clasic: cu cât îți pasă mai mult → cu atât crește presiunea → apar simptomele → le interpretezi ca „nu sunt în regulă” → anxietatea crește și mai tare. Vestea bună e că acest cerc se poate rupe, dar nu prin „forțarea calmului”, ci prin schimbări mici și constante.
Cum ieși din cercul vicios
1. Schimbă relația cu emoția, nu emoția în sine.
Dacă încerci să o elimini complet, o amplifici. În schimb:
- numește-o: „ok, asta e anxietate de performanță”
- trateaz-o ca pe un semnal, nu ca pe un pericol real
Asta scade intensitatea fără să te lupți direct cu ea.
2. Separă „performanța” de „valoarea ta”.
Anxietatea devine intensă când miza e percepută ca absolută:
- „dacă nu iese bine, înseamnă ceva despre mine”
Înlocuiește cu: - „e un test dintr-un lung șir, nu un verdict final”
Nu e doar o idee motivațională – chiar reduce reacția biologică de stres.
- Lucrează cu gândurile automate (esențial).
Exact aici ajută Terapia cognitiv-comportamentală:
- identifici gânduri de tip „o să mă blochez”, „nu știu nimic”
- le contrazici cu dovezi reale (ai învățat, ai mai reușit)
Nu trebuie să „gândești pozitiv”, ci realist.
În esență, ceea ce trăiești nu este o problemă „gravă”, ci o reacție intensă, dar firească, a unui organism care percepe miza ca fiind mare. Palpitațiile, tremurul, lipsa poftei de mâncare – toate sunt expresii ale anxietății de performanță, nu dovezi că nu ești pregătită.
a consemnat RIANA BOGDAN
LOGO paper 