Adolescenții sunt foarte greu de înțeles, mai ales de propriii părinți, au nevoi speciale, au nevoie de comunicare, afecțiune și multă iubire.
Uneori, noi, adolescenții, ne respingem părinții, vorbim urât cu ei și avem impresia că nu ne înțeleg, dar lucrurile stau total diferit. Am norocul să am o relație foarte bună cu părinții mei, comunicam absolut orice – bineînțeles, o mai dau și eu în bară, mă răstesc și sunt obraznica, pentru ca mai apoi să realizez că ei de fapt îmi vor tot binele din lume și mă iubesc așa cum sunt.
Ar trebui să învățam să ne prețuim mai mult familia, să învățam să ne deschidem și să le arătăm că viața de adolescent în ziua de astăzi nu e ușoară; ei au trăit diferit, nu au avut parte de comunicare și de afecțiune atât de multă din partea părinților.
După spusele psihologului Ioaneș Diana, „o altă problematică a acestei vârste o constituie starea de confuzie şi de vinovăţie privind relaţiile sexuale, datorată unei duble presiuni: presiunea declanşată de maturitatea biologică a organismului, căreia i se alătură stimulările oferite de către mediul social, mass-media, şi presiunea exercitată de familie, şcoală, racordată valorilor moralităţii sexuale, care încearcă să interzică sau să întârzie sexualitatea. La aceasta se mai adaugă şi presiunile grupului de vârstă care pot incita şi valoriza astfel de experienţe.”
CARLA CREȚ
LOGO paper 