„Familia” de azi, „Familia” de ieri

Revista Familia la distanță de 50 de ani

(nr. 1/1974 – nr. 1/ 2024)

Familia reprezintă o revistă de cultură ce continuă tradiţia, având o existenţă de 159 de ani. Publicația a fost fondată de către Iosif Vulcan în 1865, urmărind formarea gustului pentru lectură, prezentarea unor personalități și publicarea literaturii culte și populare.

Primul număr al revistei apare la Pesta pe 5/17 iunie 1865, reluând ediția de probă care fusese lansată pe 1/13 mai. Deși nu publică un articol de prezentare explicit, Iosif Vulcan face cunoscut că revista urmărește să răspândească cunoștințe generale și cultura. Redactorul lansează o publicație enciclopedică și literară, cu ilustrații, cuprinzând poezii, nuvele, traduceri, studii lingvistice, istorice și estetice, dar şi portrete ale unor personalități marcante, însoțite de biografii concise. Aşa cum sugerează şi titlul, revista se adresează întregii familii, propunându-și să ofere informații dintr-o gamă largă de domenii, contribuind astfel la o educație amplă și diversificată. Totodată, Iosif Vulcan promovează teatrul românesc din Transilvania. Astfel, în scurt timp, Familia devine o publicație în care este vizibilă prețuirea patrimoniului național, a culturii poporului român.

Ne propunem să analizăm cum a evoluat aceasta de-a lungul timpului. Răsfoim, comparativ, nr. 1/ 1974 și nr.1/ 2024 (apărute la o distanță de 50 de ani), observând care sunt elementele de continuitate și prin ce se individualizează fiecare serie, ambele remarcându-se prin unicitate și originalitate.

Studiind formatul revistei, observăm că nr. 1/ 1974 adoptă formatul specific presei tipărite, având 16 pagini, pe când nr. 1/ 2024 beneficiază de un format de tip paperback, cuprinzând 120 de pagini.

Urmărim mai întâi colectivul de redacție. Nr. 1 (698) – ianuarie 2024, anul IV (160) al seriei a VI-a are următorul Colegiu de redacție: Mircea Pricăjan, Mihók Tamás și Miron Beteg, cărora li se adaugă următorii redactori asociați: Ioan Moldovan, Alexandru Seres, Dan-Liviu Boeriu, Aurel Chiriac și Marius Miheț. În completare vin următorii colaboratori asociați: Al. Cistelecan, Florin Ardelean, Irina-Roxana Georgescu, Magda Danciu, Alex Moldovan, Marius Chivu, Adrian Gagiu, Andreea Pop, Andrei Zbîrnea și Radu Bejan și colaboratori externi: Nina Dragičević (Slovenia), Dan Romaşcanu (Israel), Moni Stănilă (Republica Moldova), Mircea Dan Duţă (corespondent specializat pe Europa Centrală și Țările Baltice), Crina Bud (Canada) și Denisa Crăciun (Franța). Revista este finanțată de Consiliul Județean Bihor, tiparul fiind realizat la Metropolis Oradea. Publicația își are redacția și administrația la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor.

Nr.1 (101) – ianuarie 1974, anul 9 (109), seria a V-a are următorul Comitet de redacție: Alexandru Andrițoiu (redactor șef), Traian Blajovici, Radu Enescu (redactor șef adjunct), Emanoil Enghel, Horváth Imre, Mircea Malița, Titus Popovici, Stelian Vasilescu (secretar general de redacție) și Vida Gheza. Revista este editată de Comitetul pentru cultură și educație socialistă al județului Bihor, tiparul fiind executat la Întreprinderea Poligrafică Crișana. Redacția și administrația au sediul în Piața 23 August, nr.10.

Problematica este variată și complexă, specifică unei reviste de cultură. Prestigioasa revistă alocă un spațiu întins beletristicii, criticii și istoriei literare, esteticii, teatrului și artelor plastice, dar și altor domenii, precum folclorul, lingvistica, istoria, educația, științele realiste și fenomenul cultural în general. Profilul revistei diferă, însă, într-o oarecare măsură de seria Iosif Vulcan, cu toate că rubricile au continuitate.

Beletristica ocupă un loc important în paginile revistei. În nr. 1/ 2024 regăsim poezii semnate de Laura Francisca Pavel şi Răzvan Stoicovici, proză  scrisă de Cornel George Popa şi Emilia Faur, dar şi traduceri din creaţiile semnate de Szőllősi Mátyás, Mehmet Altun şi José Marrero y Castro. În nr. 1/ 1974 sunt publicate poezii scrise de Mihai Beniuc, Constanța Buzea, Al. Andrițoiu, Victor Kernbach, Ilie Măduța și Dan Mutașcu. În plus, eseul liber, caracterizat de maximă subiectivitate, este ilustrat prin pagina de Memorialistică, rubrica fiind semnată de Onisifor Ghibu, care evocă personalitatea lui Sextil Pușcariu, numărul analizat conţinând partea a IV-a. Literatura de frontieră este la fel de bine reprezentată, ultima pagină conținând Note de drum, Marius Sala prezentând impresii din Málaga și Barcelona.

Cronica literară ocupă un loc important în paginile acestei publicații. În nr. 1/ 2024, aceasta apare în rubricile consacrate: Carnete critice, rubrică semnată de Al. Cistelecan, Cartea străină, de Mihai Buzea, Poeţi în cărţi, de Ioan Moldovan, Cartea pentru copii, de Alex Moldovan, Flashbook, de Marius Chivu. În completarea acestora vin câteva cronici literare semnate de Andreea Pop, Oana Paler, Alexandru Lamba, Iulia Nedea şi Mihai Vieru. În nr.1/ 1974, cronica literară și recenzia sunt semnate de Gheorghe Grigurcu și Al. Andrițoiu. Tot în acest număr regăsim câteva studii critice importante: Ovidiu Cotruș prezintă opera lui Mateiu I. Caragiale (partea a V-a a studiului); Marin Bucur semnează Adendă la dicționarul eminescian, iar Mihai Ungheanu semnează studiul Dac-ar fi citit cu luare aminte… (partea a II-a), ce vizează relația lui I. L. Caragiale cu ceilalți junimiști.

Cronica ideilor nu apare decât în numărul din 2024 selectat spre analiză, cu toate că este o rubrică (aproape) permanentă. Aceasta este semnată de Florin Ardelean.

De-a lungul existenței sale, revista Familia s-a arătat preocupată de istoria națională. Fiind vorba de numărul din luna ianuarie, pagina 3 a numărului din 1974 este dedicată unui eveniment istoric – Unirea Principatelor din 1859. Importanța momentului este evidențiată de Coriolan Gheție, în completare fiind inserate câteva fragmente din declarațiile lui Al. I. Cuza și ale lui M. Kogălniceanu și imagini sugestive. Comparativ, numărul din 2024 nu abordează astfel de subiecte.

Număr de număr, revista Familia arată preocupare pentru arte. În nr. 1/ 2024, identificăm rubricile Cinemascop, semnată de Irina-Roxana Georgescu, şi Discografic, de Andrei Zbîrnea. În ceea ce privește numărul din 1974, observăm că teatrul și artele plastice beneficiază de o atenţie deosebită din partea familiștilor. Rubrica Cronica teatrală este semnată de Stelian Vasilescu, acesta prezentând spectacolele de la Baia Mare și Satu Mare, și de Dumitru Chirilă, care urmărește piesa jucată pe scena teatrului orădean. Tot în acest număr, redacția anunță inaugurarea noului edificiu al Teatrului Național din București, iar Valentin Silvestru prezintă Piesa uitată – Lumina nouă, de Duiliu Zamfirescu. P. Francu semnează rubrica Arte frumoase – La atelier, Crăciun Bejan semnează o recenzie, iar o pagină este dedicată prezentării Secției de artă a Muzeului Țării Crișurilor.

Numeroase alte rubrici dau identitate revistei. De exemplu, interviurile cu scriitorii oferă o portiță deschisă prin care cititorii cunosc scriitorii cu adevărat și, totodată, prin prisma acestor interviuri descoperă procedeul de redactare a unei opere publicate sau aflate în proces de creație. În numărul din 1974 nu regăsim vreun interviu, însă, în nr. 1/2024, putem lectura Veronica D. Niculescu în dialog cu Dan-Liviu Boeriu. Scriitoarea prezintă modul în care iau naștere creațiile sale: Atunci când mă așez să scriu nu mă gândesc la niciun fel de miză, nici etică, nici estetică. Tot ce îmi trebuie este o poveste de care să mă îndrăgostesc, pe care să am nevoie să o spun şi mărturiseşte că, pentru dumneaei, care s-a remarcat iniţial ca jurnalistă, scrierea de literatură reprezintă îndepărtarea de realitatea cotidiană, ca o concretizare a nevoii de independenţă. Retragerea pentru un timp în solitudine o ajută să creeze, scriind doar pentru sine.

În numărul din 1974, regăsim o rubrică constantă, Cronica sociologică, semnată de Traian Herseni. Tot acolo este prezentă și o rubrică de cultură – Considerații despre Societatea Samuil Vulcan din Beiuș, conturate de Viorel Faur. Patrimoniul local este conturat cu prețuire:  Al. Vifor surprinde diversificarea și evoluția peisajului cultural al vieții culturale orădene, iar Vasile Spoială redactează două eseuri (Ilustrată și Strada Principală) care surprind frumusețea orașului. Deosebit de interesantă ni se pare și rubrica de sport, semnată de Grămătic III.

În numărul din 2024 selectat spre analiză, citim cu interes o rubrică permanentă, Save as…, semnată de Magda Danciu. Aceasta surprinde aspecte ale comunicării, elemente lingvistice și culturale, amintind de personajul Maria din Pentru cine bat clopotele și, totodată, prezentând spațiul ideal pentru comunicare. De asemenea, evidenţiază semnificația comunicării non-verbale și a modului de percepere a cheii comunicării. Rubrica ne trezește o deosebită curiozitate și interes față fenomenul comunicării.

În ceea ce privește ilustrațiile, observăm că ilustrația copertei şi imaginile din interiorul numărului 1/ 2024 îi aparțin Mariei Orban. Numărul 1/ 1974 surprinde Oradea în imagini, fotografiile fiind realizate de Iosif Cohn. De exemplu, pe pagina 1, sunt inserate poze alb-negru cu Pasajul Vulturul Negru, Corso și Primăria orașului, pe malul Crișului Repede.

Revista Familia a rămas cunoscută pentru modul în care a încurajat tinerele talente. Preluând formula Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre…,  utilizată de Iosif Vulcan în prima serie, seria a cincea încurajează debutanții, publicând o serie de texte poetice. În plus, dialogul cu cititorii se realizează prin intermediul rubricii Poșta redacției, Ștefan Aug. Doinaș oferind răspunsuri unor debutanți care au trimis texte spre publicare. Prețuirea pentru colaboratorii fideli ai publicației transpare din rubrica Prietenii „Familiei”, în cadrul căreia apar texte lirice scrise de Tudor Andronache, Dorin Sălăjan, Viorel Horj, Doina-Emilia Martin, Ion Bala, Emilia Fodor și Ovidiu Suciu. Pe de altă parte, sunt prezentate Serile culturale „Familia”. Raportarea la prima seriei a publicației se realizează în cadrul rubricii „Familia” acum 100 de ani, realizate de Dagny Marinescu.

Apariția Familiei în perioada 1965-1989 este legată de contextul istorico-politic. Astfel, răsfoind numărul 1/ 1974, observăm sloganul „Proletari din toate țările, uniți-vă!” de pe prima pagină, dar și câteva rânduri semnate conducătorul patriei, Nicolae Ceaușescu, acesta subliniind „importanța crucială” a Unirii Moldovei cu Țara Românească, considerată „punctul de plecare în formarea statului național unitar”. Editorialul, semnat de Mircea Bradu,  anunță două evenimente care „vor da strălucire” anului 1974: sărbătorirea eliberării României de sub jugul fascist, din august 1944, și Congresul al XI-lea al Partidului.

Această revistă a fost, de-a lungul celor peste o sută cincizeci de ani de existență, un reper în ceea ce privește cultura română. De aceea, nu ne surprinde interesul crescut față de aceste referințe culturale ample, vizând literatura, critica literară, estetica, artele etc. Analizând, comparativ, cele două numere ale revistei, apărute la o distanță de 50 de ani, observăm elemente comune, dar și elemente ce conferă originalitate, unicitate prestigioasei reviste de cultură bihorene.

Un plus al seriei a VI-a îl reprezintă, în ceea ce ne priveşte, interesul crescut pentru cărțile pentru copii. Astfel, Alex Moldovan recenzează opera Petarde și pocnitori. Poveste de sărbători pornind de la o introducere ce aduce în discuţie posibilitatea folosirii inteligenţei artificiale pentru a crea cărţi destinate copiilor. Textul exprimă îndoiala că astfel de cărți vor aduce beneficii reale copiilor, deși sunt promovate ca fiind personalizate și adaptate nevoilor fiecăruia. Alex Moldovan apreciază volumul scris de Florin Bican, evidențiind bogăția lingvistică și ingeniozitatea autorului în construirea poveștii.

Seria a V-a, pe de altă parte, marchează anumite momente de o importanţă covârşitoare pentru istoria şi cultura română. Fiind vorba de numărul apărut în luna ianuarie, se aduce în prim-plan importanța Unirii Principatelor și atenția ce trebuie acordată poetului național, Mihai Eminescu. Unirea Principatelor a fost un eveniment extrem de important, ce nu poate fi văzut fără anii de muncă și sacrificiile făcute. Pe de altă parte, Mihai Eminescu este prezentat ca unul dintre cei mai mari poeți români, cu o sensibilitate aparte și o capacitate impresionantă de a exprima în versurile sale emoții și gânduri profunde, care vor influenţa profund identitatea națională. Este descris ca un simbol al literaturii române prin poemul „Luceafărul”, care este comparat cu texte germane și opere ale lui William Shakespeare.

Ni se par interesante articolele dedicate culturii, artelor plastice, dar și patrimoniului local. De exemplu, articolul Confluențe literare tribuniste pune în lumină rolul acelei reviste în orientarea vieţii politice și culturale de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, prin promovarea ideii unității naționale, cu accent pe valori etice și naționale, închinate provinciilor românești.

În concluzie, revista Familia dovedește o deosebită prețuire a tradiției revistei și a întemeietorului acesteia și păstrează, în mare parte, rubricatura inițială, ca element de identitate. Permanenţa unor rubrici, precum cele dedicate beletristicii (iar aici includem şi traducerile), istoriei şi criticii literare, artelor plastice sau teatrului, atragerea colaborării marilor oameni de cultură ai timpului, laolaltă cu încurajarea debutanţilor, atenţia acordată unor domenii precum istoria, sociologia, filosofia sau lingvistica, marcarea unor evenimente din viaţa culturală, semnalarea apariţiilor editoriale – toate acestea dovedesc continuarea tradiţiei impuse de Iosif Vulcan. Fiecare serie se individualizează prin anumite particularităţi, deseori contextul politic, social şi cultural influenţând problematica abordată, nota de originalitate fiind vizbilă tocmai prin noutatea direcţiei impuse de politica redacţională. Familia a urmărit constant cultivarea gustului pentru frumos și a valorilor autentice.

PROIECT REALIZAT DE ELEVII:

ALEXIA IONELA STURZ

ALEXANDRA SOANE

ALEXANDRA AMBRO

BOGDAN SLAB

DIANA SIMUȚ

ELIZA MOȚ

GEORGIANA CABA

IASMINA SCUTELNICU

NICOLE JUCA

MAYA BERCEA

GEORGE MEZE

PATRICIA SIMIONAȘ

PAULA MĂRCUȘ

SARAH POP

din clasa a XII-a B

Coordonator: d-na prof. dr. RUXANDRA GAVRA