Izbucul Izbândiș este al doilea cel mai adânc izbuc din România, până în prezent fiind depășită cota de -90 de metri. Din păcate, acest loc are o poveste tristă, în acest loc și-a pierdut viața în anul 1984 unul dintre cei mai mari speologi și scufundători, Gabor Halasi.
Debitul mediu al izbucului este de 100-200 l/s, dar la viituri poate crește la peste 3000 l/s, apele izbucnind la suprafață până la o înălțime de 1 m, asemeni unei fântâni arteziene, motiv pentru care localnicii l-au denumit sugestiv Izbândiș.



După parcursul subteran, apele captate din platoul Zece Hotare – Groapa Cărmăzanului care revin la suprafață prin Izbucul Izbândiș formează un frumos lac de izbuc, aflat la baza unui perete de stâncă în care se găsește intrarea peșterii cu același nume. Aici s-au găsit resturi scheletice de Ursus spelaeus, Cervus elephus și resturi de cultură materială primitivă, aflate în colecția Muzeului Țării Crișurilor din Oradea.
Până nu demult, apele acestui izbuc reprezentau o importantă sursă de energie pentru punerea în funcțiune a unor joagăre și mori țărănești, ce se aflau în lungul văii, iar în prezent, ca și în trecut, ele servesc la alimentarea cu apă a gospodăriilor din apropiere.
Peștera este în curs de explorare, parcurgându-se până în prezent peste 2 km de galerii, dar este accesibilă numai speologilor experimentați și scafandrilor autonomi.
CRISTIAN MĂLAN