ANAMARIA: Lecția de solidaritate

Războaiele sunt menite să distrugă vieți, în special acest război, în care conducătorii, niște bătrâni obosiți, s-au săturat de piesele de șah modern, unde nu avem cai, dar avem tancuri, unde nu avem săbii, dar avem puști și grenade, și le-au înlocuit cu tinerii care nici nu știu încă pe ce planetă sunt.

Din istorie am învățat că orice conducător în luptă stă în fața oștii, dar acuma aceștia se ascund în spatele unor oameni nevinovați. Niște tineri care, în loc să își trăiască viața , trebuie să curme sufletele altora, pentru ce? Pentru niște resurse, la care puteau ajunge și fără atât tărăboi care a ajutat doar la omorârea unor suflete nevinovate. 

De ce trebuie să treacă niște bebeluși nou-născuți prin așa ceva? Niște copii nevinovați care au avut ghinionul de a se naște într-un spital în timpul unui război, care este posibil să le fie letal. 

Din punctul meu de vedere, războaiele sunt doar menite să distrugă. În zilele noastre doar conducătorul iese bine, pe el nu îl interesează câți oameni și-au dat viața pe front doar pentru a avea el o bucată de pământ. Nu este drept ca un om să se bucure de pământul câștigat într-o luptă nedreaptă, după moartea a milioane de oameni. În prezent oamenii mor pe front pentru conducător, el stând și dând ordine din spate, în schimb ce în trecut conducătorul era primul care murea pentru țară, fiind primul pe front . 

Social media a purtat si poartă încă un rol extrem de important pentru acest război, pentru că seamănă frică, dar de asemenea scoate la iveală naivitatea tinerilor care nu sunt în stare să țină o hartă în mână. Un bun exemplu este un filmuleț apărut pe Internet, în care un ucrainean a oprint lângă un tanc care rămăsese fără combustibil, îi întreabă pe ruși unde merg, iar aceștia îi răspund că ei sunt în exercițiu și că se află pe teritoriul Rusiei, toate acestea întâmplându-se în Ucraina. 

În ceea ce privește populația, nu exista niciodată o parte bună atunci când vorbim de un război – niciodată nu va exista. Acum, în situație de criză, se observă solidaritatea oamenilor, dar dacă chiar vrei să fi solidar cu cineva, nu este neapărată nevoie să vină un război pentru a-i fi de ajutor.

Pe lângă război există multe alte probleme – și existau și înainte – cum ar fi copiii cu dizabilități, pe care din păcate soarta și-a pus amprenta, copii care au nevoie să fie ajutați și primiți în societate ca și alți copii.  

În momentul de față  sunt de părere că trebuie să ajutăm cât mai mult posibil, pentru că sunt suflete nevinovate unele care nici nu știu să pășească. 

Dacă aș putea transmite un mesaj celor de pe front, le-aș transmite că degeaba mergem la război, dacă nu suntem oameni înainte de toate. Iar capetelor de țară le-aș spune că degeaba mergem în Parlament, dacă nu ne cunoaștem limba maternă, și că degeaba facem promisiuni, dacă știm că nu le vom respecta.

ANAMARIA OMUȚ

ANAMARIA OMUȚ

Acest text, ilustrând un eseu argumentativ pornind de la un citat, a ajuns la noi prin amabilitatea dlui Popoviciu, profesorul de Limba română al Anamariei Omuț, căruia îi mulțumim.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: