ANDREA BEATRIX: Tentacule

24 februarie 2022… Se scrie istoria … Și o trăim pe pielea noastră.

Până acum în Ucraina, oamenii trăiau liniștiți cum trăim încă noi, românii, astăzi, deși nu știm ce va fi mâine. Trăiau prost, sărăcăcioși, dar liniștiți! De la liniște s-a ajuns la război, în doar câteva minute.

Oamenii, care își vedeau de treburile lor, s-au trezit brusc că sunt implicați într-un război, că trebuie să își facă bagajele și să fugă sau să lupte. Nici ei nu-și imaginau că va avea loc un război la ei acasă. Dar iată că, dintr-o viață liniștită în sărăcie, brusc au parte de ororile războiului crunt.

Vorbele lui Erich Hartmann, cel mai de temut pilot de vânătoare al celui de-Al Doilea Război Mondial, descriu cu exactitate ceea ce se întâmplă azi pe strazile Ucrainei:

„Războiul este un loc în care tinerii, care nu se cunosc și nu se urăsc, se ucid, prin decizii ale unor bătrâni care se cunosc și se urăsc, dar nu se ucid”.

Tinerii, fără niciun fel de pregătire militară, sunt trimiși pe câmpul de luptă, în bătălii crâncene, să lupte cu aceleași personaje bizare, însetate de sânge. De la jocurile de pe calculator, în care trebuia să își omoare inamicul și să își apere teritoriul, s-au trezit într-un război real cu arme, rachete, avioane, bombe nucleare și mulți morți. Asta se vrea tot timpul în război: ca oamenii să se măcelărească între ei, transformând sufletul într-o groapă fără fund. 

Tineri care până acum nu socializau din cauza calculatorului și a izolarii, tineri care nu se cunoșteau între ei, care nu se urau între ei, sunt trimiși pe front să lupte, unde trebuie să ucidă oameni nevinovați, din ordinul unor bătrâni, pentru că trăim într-o societate condusă de bătrâni, cu decizii în favoarea bătrânilor, iar pentru bătrâni e logic şi just să ne supunem ordinelor date de ei.

Viitorul acestor tineri e sufocat, și nu vom mai găsi o generație tânără din Ucraina a cărei viață să nu fi fost distrusă de ruși. Consecinţele sunt nefaste pe toate planurile, deoarece trăim într-o tiranie concepută de bătrâni, ale cărei tentacule se întind peste toate domeniile. Bătrânii au dezvoltat anticorpi împotriva oricăror schimbări care le-ar periclita liniştea azilului… Au dezvoltat anticorpi pentru a putea mânui ura, pe care au dezvoltat-o îndealungul anilor și au dezvoltat anticorpi pentru a nu ucide. Există tineri „idioţi”, pe care îi trimitem pe front pentru a muri, şi exista bătrâni „formidabili”, care dau ordine pentru acei tineri. 

Războiul… un dezastru total, cu consecințe cumplite: învinși sau învingători. Războiul, violența niciodată nu au dus la nimic bun! 

Despre război au putut vorbi până acum, doar cei care au trăit în trecut acele clipe de groază, care s-au scurs în temeri și speranță, între viață și moarte.

Până acum, noi am aflat de război din cărți, filme, ore de istorie. Nu am fost capabili să ne imaginăm dimensiunea tragediei războiului. Chiar și așa, văzând zi de zi la televizor ce se întâmplă, suntem departe de a înțelege cele trăite în timpul războiului: frica, moartea, care bântuie la tot pasul, disperarea, drama familiilor rămase singure… niciodată nu o vom putea înțelege până nu o trăim pe pielea noastră.

De ce ne trebuie război, când putem avea pace? De ce avem nevoie de ură, când sufletul ne dă voie să iubim? Gândind rațional, atât în război, cât și în dragoste, orice conflict poate fi evitat, dacă parțile renunță la dorința de a cuceri, dorința de putere și dorința de a domina. Trebuie să știi când să pui punct în ambele stări. Renunțând la orgolii, mândrie, violențe și război, putem învesti în pace, căci nu războiul ne definește!

Chiar in mijlocul celei mai dure confruntări, „cu armele iubirii se pot evita războaie crâncene”, spun înțeleptele vorbe ale lui David Boia.

Se spune că  totul e permis în dragoste și în război! Deși în război, cât și în dragoste, nu există rațiune, ci dăruiești totul, fără să te gândești la consecințe, că la sfârșit există doar un singur câștigător.

ANDREA BEATRIX PODARU

ANDREA BEATRIX PODARU

Acest text, ilustrând un eseu argumentativ pornind de la un citat, a ajuns la noi prin amabilitatea dlui Alexandru Popoviciu, profesorul de Limba română al Andreei Podaru, căruia îi mulțumim.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: