Ei bine, de ce să mint, la început mi se părea ceva foarte ciudat și neinteresant și de neînțeles ca eu, elev, să creez materiale care să apară pe pagina școlii.
Probabil pentru că nu înțelegeam ce rol are această pagină a școlii noastre.
Apoi m-am bucurat să înțeleg că de fapt noi suntem într-un fel reprezentanții școlii.
Ceea ce mă fascinează în prezent este faptul că cuvântul meu, creația mea și a celorlalți colegi de clasă sau mai mici a prins contur și a prins voce, prin cuvintele folosite de mine în materialele create și cu ajutorul domnului profesor.
Mă simt foarte onorat să îmi pot prezenta nemulțumirile sau chiar trăirile mele legate de autovehicule. Mă simt de parcă aș fi un jurnalist auto și mă bucur că acest colegiu și acest profil mi-au dat ocazia să mă simt într-un fel atât de onorabil, în sensul că pot să „mă dezlănțui” în tot ceea ce înseamnă industria auto, să pot spune din cât cunosc eu despre această minunată creație a omenirii.
De fapt, eu văd LOGO Paper ca fiind un jurnal de-al meu.
Ei bine, dragă jurnalule, țin să îți mulțumesc pentru că mi-ai acceptat toate trăirile, toate etapele mele din liceu, așa cum au fost.
De la a fi un demodat referindu-mă la straiele populare, până la a fi demodat prin faptul că nu doresc să accept realitatea că mașinile vor fi electrice.
Doresc în câteva cuvinte să-i mulțumesc foarte mult domnului profesor pentru tot sprijinul acordat și pentru toată răbdarea pe care a avut-o cu noi, prin dăruirea lui, păsându-i de fiecare elev în parte.
EMANUEL GAVRILĂ
