Menirea firească a şcolii nu e să dea numai învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa. (Ioan Slavici)
Managementul şcolar apare ca un sistem de acţiuni exercitate în mod conştient, organizat, sistematic în vederea transformării personalităţilor elevilor, potrivit finalităţii care şi-au propus-o. Pe lângă aceasta managerul şcolar îndrumă, organizează şi conduce toate aspectele de ordin organizatoric la nivelul şcolii.
Modelul conducerii relative autonome la nivelul bazal al sistemului de învǎţǎmânt s-a dovedit viabil din perspective creşterii eficacitǎţii instituţiei şcolare.
Eficacitatea educaţionalǎ reprezintǎ mǎsura în care activitatea din domeniul educaţional şi-a realizat toate finalitǎţile propuse, mǎsura în care a îndeplinit standardele de formare sau standardele instituţionale corelate cu obiectivele specifice formulate pe niveluri de acţiune.
Eficacitatea şcolarǎ se raporteazǎ la nivelul instituţional şi reprezintǎ mǎsura în care activitatea şcolii şi-a realizat finalitǎţile propuse. Eficienţa educaţionalǎ reprezintǎ obţinerea unor rezultate aşteptate la nivelul celui edicat (în corelaţie cu finalitǎţile educaţionale fixate) în condiţiile unui consum mic de resurse.
Eficienţa şcolarǎ poate fi definitǎ din perspectiva elevului ca obţinerea succesului şcolar cu un minim de resurse consummate ; poate fi definitǎ şi din perspectiva instituţiei şcolare în sensul realizǎrii acesteia cu un consum mic de resurse materiale, umane, financiare . Definirea conceptului de eficacitate şcolarǎ este dificilǎ . S-a ajuns la un consens privind necesitatea ca accentul sǎ cadǎ pe rezultatele la nivelul elevilor şi în special privind conceptul de valoare adǎugatǎ de cǎtre şcoalǎ (o şcoalǎ eficace adaugǎ un plus de valoare în formarea elevilor ei în comparaţie cu alte şcoli servind aceloraşi finalitǎţi generale).
Mǎsurarea eficacitǎţii presupune stabilirea unor parametri clari ,printre care consistenţa şi consecvenţa influenţei şcolii asupra rezultatelor elevilor.
Un manager este eficace dacǎ are o viziune clarǎ asupra a ceea ce înseamnǎ o şcoalǎ eficace, este capabil sǎ determine personalul instituţiei şcolare sǎ împǎrtǎşeascǎ viziunea lui, îşi organizeazǎ timpul de aşa manierǎ încât sǎ- şi poatǎ duce la bun sfârşit misiunea ce decurge din aceastǎ viziune.
Cele trei componente fundamentale ale unui proces educaţional eficace şi eficient sunt:
1. Unele aspecte legate de curriculum- deschidere spre managementul curriculum-ului ca atribuţie a managerului şcolar ( conducǎtorul instituţiei şcoliare ) şi a managerului educaţional (profesorul / educatorul ); modul în care se implementeazǎ curriculum-ul naţional în instituţia şcolarǎ şi modul în care se concepe, se elaboreazǎ ,se implementeazǎ, se evalueazǎ şi se dezvoltǎ curriculum-ul la nivelul şcolii .
În abordarea procesului educaţional, dacǎ se ia în considerare sensul larg al conceptului de curriculum, trebuie avute în vedere mai multe niveluri : elevii, clasa, şcoala şi contextul educaţional . Ideea de bazǎ este aceea cǎ eficacitatea actului de învǎţare la nivelul elevului este determinatǎ de :
- timpul acordat învǎţǎrii ;
- oportunitǎţile de învǎţare oferite ;
- calitatea procesului educaţional în ansamblul lui ;
- influenţa unor factori de mediu specifici fiecǎrui elev .
Întreaga activitate şcolarǎ, condusǎ de managerul şcolar, face ca elevul, cu personalitatea lui distinctǎ, aflatǎ la un anumit nivel de evoluţie ,sǎ se dezvolte prin învǎţare, aceasta însemnând pentru fiecare ciclu managerial ( an şcolar sau ciclu şcolar):
- un plus de cunoştinţe funcţionale –zona lui’’a şti’’;
- un plus de deprinderi de muncǎ intelectualǎ- zona lui’’a şti sǎ faci ceva cu ceea ce ştii’’;
- un plus de abilitǎţi, capacitǎţi ,un nivel superior dc dezvoltare a aptitudinilor – zona lui’’a şti sǎ fii’’;
- un nivel superior de elaborare a trǎsǎturilor de personalitate- zona lui’’a şti sǎ fii şi sǎ devii’’.
2. Modalitǎţi de grupare a actorilor procesului educaţional- deschidere spre managementul organizaţiei . Sunt implicate aici douǎ planuri ale grupǎrii care sunt mai evidente în sistemele de învǎţǎmânt în care ponderea curriculum-ului naţional este mare :
-gruparea pe clase (activitatea didacticǎ pe clase şi pe lecţii)- clasa ca grup constant de învǎţare cǎruia elevul îi aparţine o perioadǎ constantǎ de timp – de obicei un ciclu şcolar . Apartenenţa elevului la o clasǎ, nivelul real şi nivelul de preg ǎtire al clasei respective, raportarea profesorilor la grupul clasei şi raportarea clasei la profesori sunt factori de influenţǎ asupra eficacitǎţii şcolare . Prin introducerea disciplinelor opţionale se determinǎ desfiinţarea grupului clasei, cel puţin pentru unele secvenţe ale timpului de învǎţare şi reunirea elevilor din mai multe clase în alte grupuri de învǎţare fiecare, la rândul sǎu, cu sintalitatea sa, cu un anumit specific relaţional cu profesorii şi cu aceleaşi influenţe asupra elevilor, luaţi individual,influenţeazǎ eficacitatea şcolare în ansamblul ei .
– planul grupǎrii la nivelul actului de învǎţare- derulat fie în clasǎ, fie în grupul constituit prin opţiuni faţǎ de o arie curricularǎ anume.Activitatea pe microgrupuri se dovedeşte a fi o manierǎ de apropiere a procesului educaţional de nevoile fiecǎrui individ, de specificul sǎu personal, mǎrind randamentul de învǎţare .
3. Comportamentul în predare al cadrelor didactice – deschidere spre managementul personalului ; abordǎrile metodologice ,organizarea învǎţǎrii ,sunt aspecte ce ţin de profesor . La clasǎ ,profesorul nu realizeazǎ numai predarea – învǎţarea – evaluarea, ci şi relaţioneazǎ cu elevii, influenţându-le comportamentul de învǎţare, intervine în direcţionarea evoluţiei lor generale ; fiind figura centralǎ pentru elevi, profesorul capǎtǎ şi alte roluri de influienţare educativǎ, adǎugându-şi noi comportamente în activitatea cu clasa :
- planificǎ activitǎţile, determinǎ sarcinile pe variate niveluri, îsi structureazǎ conţinuturile, îsi programeazǎ acţiunile ;
- organizeazǎ activitǎţile clasei, determinǎ climatul specific de muncǎ ;
- comunicǎ informaţii variate ;
- conduce activitatea desfǎşuratǎ în clasǎ, dupǎ normativitatea specificǎ ;
- coordoneazǎ activitǎţile, sincronizeazǎ realizarea obiectivelor, armonizeazǎ stilurile şi ritmurile, încheagǎ colectivul ,previne influenţele negative ;
- îndrumǎ elevii în cunoaştere, în activitate ;
- motiveazǎ elevii prin echilibrul stimulare-sancţionare ;
- consiliazǎ elevii pe problemele specifice vârstei şi individuale ‚
- controleazǎ evoluţia elevilor în raport cu obiectivele procesului didactic ;
- apreciazǎ, evalueazǎ atingerea performanţelor, a standardelor date, formuleazǎ judecǎţi de valoare .
Prin aceste comportamente, profesorul influenţeazǎ managerial activitatea instructiv-educativǎ, cu efecte directe asupra calitǎţii, eficienţei şi eficacitǎţii actului didactic, fǎrǎ a confunda cele douǎ planuri de acţiune .
Profesorul-manager îsi crează condiţiile necesare pentru reuşita activitǎţilor în clasǎ, nu numai sub aspectul precizǎrii clare a obiectivelor, prelucrǎrii conţinutului tematic, alegerii strategiilor etc., ci şi a celorlalte condiţii care faciliteazǎ desfǎşurarea optimǎ a acestor activitǎţi în plan pedagogic : condiţii ergonomice, psihologice, sociale, operaţionale, inovatoare, normative.
Un profesor trebuie sǎ fie format pentru a avea un comportament eficace la clasǎ, atât în timpul pregǎtirii sale iniţiale, cât şi prin stagii de pregǎtire continuǎ/perfecţonare.
Cele trei categorii de aspecte: curriculum ,structurile organizatorice ale formǎrii şi comportamentul profesorului cu particularitǎţile lor, au un rol incontestabil în influenţarea eficacitǎţii învǎţǎrii la elevi .Existǎ o interacţiune dinamicǎ între aceste aspecte, iar rezultatul final din perspectiva eficacitǎţii învǎţǎrii la elevi este dependent de aceastǎ interacţiune.
BIBLIOGRAFIE:
Gherguţ Alois – Management general şi strategic în educaţie, Editura Polirom, 2007
Iucu Romiţǎ B. – Managementul clasei de elevi, Editura Polirom, 2006
Prof. IOAN ŢINC,
Colegiul Tehnic Nr. 1 Vadu Crişului
LOGO paper 