GEORGIANA: Dar totul trece

Tot timpul pierdem ceva. Uneori oameni, alteori visuri.

La cartea Inconștient de Amy Anelisse m-a atras coperta, dar și cuvintele de mai sus. Cartea surprinde o poveste de iubire trăită rapid,  povestea despre o iubire începută în trecut, continuată în prezent și cu un viitor fericit, între două personaje foarte nesigure și pline de remușcări, Aria și Lucas. 

Aceasta carte este o balanță – nu foarte echilibrată – între ceea ce trăiește protagonista în realitatea din mintea ei și realitatea prezentă, pe care o trăiește alături de el, băiatul care i-a fost alături din copilărie, care a revenit cu un scop: să-i spună adevărul, dar și să-i răspundă la întrebări: De ce a plecat? De ce s-a întors?

Dacă, de obicei, realitatea din mintea ta este mai plin de optimism, iar realitatea prezentă este mai dură, în Inconștient de Amy Anelisse lucrurile stau exact invers. Asta poate fi îmbucurător, dar în poveste toate acestea scot la iveală o fată nesigură, deloc decisă, cu stări interioare diferite, care iubește, dar se teme că va suferi din nou.

Aria suferă de boala grea a singurătății. Este atât de singură, încât tinde să-și creeze propriul univers interior, ca pe un mecanism de apărare. Încearcă să evite evenimentele și episoadele dureroase ale vieții, pe care nu le poate controla, proiectându-și nevoia de afecțiune într-o lume mai primitoare. Aria e aproape pierdută în sine. Așadar, nu este o adolescentă tipică, rebelă, tânjind după independență, ci izolată în mod forțat de mamă, de prieteni.

Lumea „adevărată” – Echilibru, pentru naratoare – lasă mult de dorit; Lucas a abandonat-o fără niciun cuvânt, în urmă cu mai mulți ani, iar întâlnirile din școală nu fac decât să îi slăbească Ariei încrederea în sine, provocându-i anxietate, pe care aproape că am confundat-o cu depresia. Dar într-o seară dinaintea Crăciunului, Lucas intră din greșeală în casa ei, beat fiind, și totul se va schimba.

Inconștient, planul al doilea al romanului, proiectează în oniric sentimentul erotic neîmplinit, iubirea din vis devenind terapie și medicament. Primește treptat răspunsuri la niște întrebări chinuitoare: De ce m-a respins? De ce mă umilește și mă respinge?

„Nu mă suportă.

Cu toată

ființa lui.

Mă urăște

din fiecare

încheietură,

deget

și sprânceană.

El era totul…

Dar

totul trece,

nu?”

Și Lucas este un însingurat, dar în orgoliul său nemăsurat a respins-o pe Aria pentru că o voia mai puternică, mai puțin atașată de el. Și atunci când realitatea i se înfățișează înainte, remușcările nu-i dau pace.

Aria doarme mult și visează, Lucas nu-și găsește locul și somnul.

În orașul lor liniștit, cei doi se regăsesc și se redescoperă. Crăciunul are din nou aromă de scorțișoară. Dar din momentul în care cei doi se apropie, visele Ariei devin coșmaruri. Cu toate acestea, nu vrea să se desprindă de ele, deoarece îi oferă siguranța iubirii lui Lucas, pe care nu o are în viața obișnuită.

Inconștient pare o lectură ușoară, dar se dovedește destul de profundă. Dacă ar fi să o asociez cu un anotimp, acela ar fi primăvara, pentru prospețimea și sensibilitatea pe care le oferă.

GEORGIANA BERINDE

GEORGIANA BERINDE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: