Sufletele noastre poartă în ele anotimpuri, poartă bucurie, melancolie, căldură, răceală, tristețe, indiferență.
Toamna de azi mi-a pictat pe suflet o hartă colorată din care nu înțeleg mare lucru. Toamna de azi mi-a pictat pe suflet timpul. Timp pierdut în lumea asta mare, atât de mare!
Printre frunzele vesele ce plutesc nestingherite, plutesc și gânduri, și sentimente și emoții. Ce știu eu despre lume? Cu fiecare zi ce se naște la răsărit și moare la apus, doar pentru a renaște din nou, aflu că nu știu nimic.
Sufletul trebuie lăsat să picteze copacii din parcurile tăcute și să contureze propriile emoții. Prin viața fiecăruia trec clipe mari și clipe goale. Și putem spune că am trăit cu adevărat doar clipa care rămâne în noi și ni se zbate puternic în suflet.
Spectacolul din sufletul meu a prins viață. Îi simt emoțiile, îi simt ezitările, căldură și bunătatea. Uitasem câte sentimente poate ascunde un suflet. Câte trăiri, câte gânduri, câte cuvinte nespuse.
De cele mai multe ori oamenii preferă să uite decât să-și amintească. Și cel mai adesea oamenii uită de sufletele altor oameni. Le aruncă cât colo imediat ce se plictisesc de ele. Le abandonează fără regrete sau milă.
Cert e că la un moment dat toți oamenii rănesc sufletele altor oameni, în moduri diferite. Oamenii sunt actori geniali. Ei nu joacă la teatru și nu se rezumă la scene de câțiva metri pătrați, ei joacă neîncetat pe uriașa scenă a vieții.
Am avut multă dezordine în suflet. Mult noroi. Până acum nu am rugat pe nimeni să se descalțe la intrare, iar oamenii au intrat fără să țină cont de ceva. Pentru prea mult timp am lăsat sufletul în grija nimănui, l-am abandonat, l-am uitat și m-am întrebat fără rost de ce mă chinui să înțeleg lucruri de neînțeles.
Mi-am tot adunat și lipit sufletul pentru că e prea multă iubire acolo ca să o las să se irosească. Și îl las în continuare la vedere pentru că știu că sunt oameni care îmi desenează soare în suflet și îl îmbracă în cele mai frumoase culori.
S-a așezat toamna în sufletul meu și mi-a amintit cât de bine e atunci când sufletul tresaltă fericit.
Fie că te oprești să arunci doar o privire în fugă, fie că decizi să rămâi o vreme sau pentru totdeauna, ori tocmai ce ți-ai făcut bagajele ca să pleci, nu uita să tratezi cu respect sufletul prin care calci!
ANDREEA FEHER
Absolventă a Colegiului Național Onisifor Ghibu Oradea, promoția 2022, secția Filologie – Jurnalism, clasa prof. Florina Dănilă, Andreea Feher este în prezent studentă în anul I la Facultatea de Filologie, Secția Franceză – Română, din cadrul Universității din Oradea.
LOGO paper 