BOGDAN: On the Waterfront (1954). Despre conștiință socială, corupție și asumare

Am mai discutat în trecut despre un individ care, prin forțele proprii, a încercat să mute munții. Mă refer la nimeni altul decât Howard Beale, veteranul de televiziune țicnit (sau nu) din Network

Astăzi, îți propun să ne întoarcem cu douăzeci și doi de ani înainte ca decanul de la știrile UBS TV să fie asasinat și să vorbim despre un alt film devenit clasic – On the Waterfront (1954). 

N-o mai lungim. Ia-ți geaca aia călduroasă și o pereche de mănuși, căci pornim într-o călătorie inedită în cel mai mare port din New York! 

La o adică, câteva sticle de whisky irlandez nu strică nimănui, corect? 

Despre ce e vorba   

Terry Malloy, un fost pugilist semi-profesionist și un ornitofil veritabil, lucrează sub aripa vigilentă a lui Johnny Friendly, șeful mafiot al docurilor. 

Numai că atunci când eroul este implicat într-o crimă de care nu fusese înștiințat, apele se agită și amenință să pornească o furtună în port… 

Terry Malloy       

Rămas orfan încă de la o vârstă fragedă, Terry ajunge, alături de fratele său, la un orfelinat. Mai târziu se apucă de box, însă viitoarea sa carieră de succes se destramă în momentul în care e nevoit să cedeze un meci în favoarea adversarului. 

Lipsit de soluții, i se alătură lui Johnny Friendly și acoliților lui. Își petrece o mare parte din timp pe acoperiș, unde are grijă de porumbeii săi neprețuiți. 

Viața pe chei 

Traiul docherilor este deosebit de aspru. În fiecare dimineață, locul colcăie de oameni flămânzi, disperați și înfrigurați. Munca e limitată și epuizantă, iar prețul cu care sunt răscumpărați muncitorii este unul ridicol. 

Breasla lui Johnny Friendly menține ordinea prin teroare și îndeasă pumnul în gură tuturor celor care încearcă să se răscoale. Joey Doyle, tânărul ucis la începutul filmului, are curajul să ciripească câte ceva Comisiei de Crime, dar este lichidat fără prea mult efort. Kayo Dugan, unul dintre docherii cu vechime ai portului, încearcă la rându-i să demaște mafia, dar sfârșește tragic. 

Condițiile de lucru sunt proaste pentru că sunt controlate de mafie. Numai că mulțimea continuă să se supună ordinelor lui Johnny Friendly, iar asta de teama de a nu fi exterminată. 

Johnny Friendly 

Friendly e o canalie, un individ lipsit de orice scrupule. În timp ce își umple buzunarele până la refuz, oamenii de rând duc o existență mizerabilă. Este neînduplecat și sângeros. Un măcelar îmbrăcat în haine de mare domn. E șeful ăla care îți spune că ți-ar da o mărire de salariu, dar nu poate să o facă. 

Dovedește lăcomie și bestialitate ieșite din comun. Este un om de ultimă speță. 

Își conduce sindicatul după bunul plac și nu se dezice de propriile credințe. Egocentrist și lipsit de coloană vertebrală, îi ucide – fără să stea pe gânduri – pe toți cei care se opun poruncilor sale. 

Părintele Barry 

Preotul e revoltat de practicile asupritoare ale lui Johnny Friendly. 

El vrea să curețe totul. Să-i salveze pe oameni de la foamete și sclavie. Barry organizează întruniri în biserică și încearcă să le redea enoriașilor săi curajul și încrederea. Simte că lumea merită ceva mai bun decât niște firimituri aruncate de la masa bogaților. Vrea ca drepturile muncitorilor să fie respectate. Își dorește ca oamenii care au curajul să spună adevărul să nu mai ajungă să pescuiască pe fundul râului… 

Talent irosit 

Terry nu are prea multă școală. În schimb, ar fi putut să devină un luptător excelent dacă mafia nu s-ar fi implicat în viața sa profesională. Se vinde pe un preț de nimic atunci când fratele său îi propune să cedeze meciul adversarului. Și ajunge să regrete profund acest lucru. 

Pur și simplu, s-a săturat de sarcinile tot mai ilicite pe care le are de îndeplinit. El vrea să se distanțeze de Friendly. Să scape din acel mediu infect, care-i provoacă numai suferință. 

Iar atunci când în scenă își face apariția Edie, o tânără cu un farmec amețitor și o sensibilitate rară, caracterul glacial al lui Terry se topește. 

Puterea unui singur individ  

Lui Malloy i-a ajuns. Nu mai poate suporta să fie umilit de Friendly. Nu mai vrea să-și respecte călăul. Pe deasupra, Edie află de complicitatea lui Terry la uciderea fratelui ei și nu dorește să mai aibă de-a face cu el. 

Terry s-a săturat. Așa că decide să pună capăt acțiunilor odioase ale mafiei… 

În port, nu ai avea alt motiv să-l înfrunți pe Friendly decât dacă ți s-a urât de viață. Însă Malloy nu se lasă intimidat de amenințările violente ale acestuia. Depune mărturie împotriva răufăcătorilor, iar coșmarul pare că s-a terminat.  

Însă planurile lui Johnny nu se opresc aici… 

Disonanță cognitivă 

On the Waterfront este despre un individ care ia atitudine împotriva corupției și a nedreptății. E povestea unui om care are curajul să se ridice deasupra tuturor și să spună adevărul. Terry poartă o luptă teribilă în sufletul său. Nu a dus un trai rău alături de Friendly. În realitate, nu-l deranja absolut deloc să stea cu burta la soare toată ziua. Era unul dintre puținii privilegiați. Unul dintre cei pe care Friendly îi simpatiza. 

Totodată, nu putea să închidă ochii în fața injustiției de pe urma căreia docherii aveau de suferit. Așa că vine dilema următoare: ar trebui ca Terry să rămână loial celor care l-au ajutat la ananghie sau să lupte de partea dreptății? 

Stanislavski 

On the Waterfront rămâne la fel de actual și acum. Cât timp vom alege să plecăm capul în fața călăilor noștri? Cât timp ne vom lăsa mânați de poruncile celor care ne asupresc? Când avem de gând să ieșim în față și spunem adevărul? 

Filmul lui Elia Kazan este unul impozant din toate punctele de vedere. La debutul ei, Eva Marie Saint dovedește o maturitate actoricească fabuloasă și reușește să ia acasă mult râvnitul premiu Oscar. După ce a făcut furori în A Streetcar Named Desire, regizat de același Elia Kazan, Marlon Brando – sau puștiul minune al Hollywoodului – își etalează din nou capacitățile extraordinare și câștigă la rându-i una dintre statuetele aurite. Lee J. Cobb, pe care poate că-l știi din 12 Angry Men (despre care o să vorbim în detaliu la un moment dat), livrează o performanță uluitoare! 

Povestea e simplă, dar se remarcă prin temele sociale deosebit de importante. On the Waterfront e scris și executat într-un mod formidabil, așa cum rar mi-a fost dat să văd! Finalul e unul glorios! Prestațiile actorilor sunt impecabile! La naiba, totul e uimitor la filmul ăsta! 

Precum orice producție care se respectă, On the Waterfront beneficiază de un scenariu bogat în teme psihologice și sociale și e nelipsit de simbolistică (vezi porumbeii, referințele la Fecioara Maria din final etc.). 

Treci peste faptul că filmul a ieșit demult la pensie. Sau că e filmat alb-negru. Ascultă-mă, asta e una dintre poveștile pe care trebuie neapărat să le vezi! 

A, și poate te întrebi cine sau ce e „Stanislavski” și ce legătură are cu tot ce-am vorbit până acum. Vezi? Acum ți-am dat de muncă. 

Concluzie  

Capodopera lui Kazan rămâne eternă. De ce? Fiindcă e despre lumea noastră. Corupția și nedreptatea au existat dintotdeauna. Și vor continua să existe pentru mult timp de-acum încolo. Cât mai avem de gând să tolerăm atitudinea celor care își umple buzunarele de pe urma noastră? Cât mai avem de gând să fim umiliți, manipulați și conduși de aceiași indivizi incompetenți, care nu fac altceva decât să-și urmărească propriile interese? De ce continuăm să ne înhăităm cu aceeași oameni nesuferiți, care nu dau nici măcar doi bani pe noi? Când vom decide să luăm atitudine și să spunem „Ajunge!”? 

On the Waterfront e un film excelent, puternic atât prin mesaj, cât și prin sentimentele transmise. Filmul lui Elia Kazan este despre conștiință socială, nedreptate, conflicte și, mai ales, asumare. Asumarea trecutului. Asumarea unei responsabilități. Asumarea propriei vinovății. 

Terry Malloy a reușit să mute munții. A fost târât de nenumărate ori prin noroi, dar s-a ridicat de fiecare dată și a continuat să lupte pentru cauza sa. On the Waterfront e despre un om care s-a opus lașității și pasivității semenilor săi. De aceea e un film atât de important. Nu mai vorbim de influența pe care a avut-o de-a lungul timpului. Mai ții minte replica la care făcea aluzie Jake LaMotta la încheierea filmului Raging Bull? Linia aia de dialog îi aparține lui Terry. 

Fiecare dintre noi se poate regăsi în povestea personajului principal. Drept urmare, continuă să lupți pentru cauza în care crezi! Nu te lăsa descurajat de obstacolele care apar pe parcurs! 

Eventual, lasă-mi un comentariu în care să-mi spui ce filme ai mai văzut peste vară; n-ar strica câteva recomandări noi. 

Gata, nu te mai rețin. Îți doresc vizionare plăcută și sper să ne auzim cu bine și la următoarea discuție.

Baftă! 

Fotografii On the Waterfront (1954). Sursă foto: IMDb 

BOGDAN SLAB

BOGDAN SLAB

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: