Category Archives: Lecturi laice

Natură statică

am muritdeodată cu ultima floare albă din vazăo văd cum stă pititămică și ofilităplângea și-mi inunda camera cu sevă o iubeamși totuși am murit amândouăuitate și abandonatesătule de atâtea fețe ignorante am suferitfără să încolțesc în patdansam cu fete translucidenopți

Natură statică

am muritdeodată cu ultima floare albă din vazăo văd cum stă pititămică și ofilităplângea și-mi inunda camera cu sevă o iubeamși totuși am murit amândouăuitate și abandonatesătule de atâtea fețe ignorante am suferitfără să încolțesc în patdansam cu fete translucidenopți

Maria la debut

                    Scăldat în roșu și în alb Nu te strig, nu te chem, nu te vreau, și totuși, o parte din tine o văd și-o simt în spatele pleoapelor. Scăldat în roșu îți stă cel mai bine. Iată, însă, că

Maria la debut

                    Scăldat în roșu și în alb Nu te strig, nu te chem, nu te vreau, și totuși, o parte din tine o văd și-o simt în spatele pleoapelor. Scăldat în roșu îți stă cel mai bine. Iată, însă, că

ANDREEA: Cu sufletul prin toamnă…

Sufletele noastre poartă în ele anotimpuri, poartă bucurie, melancolie, căldură, răceală, tristețe, indiferență. Toamna de azi mi-a pictat pe suflet o hartă colorată din care nu înțeleg mare lucru. Toamna de azi mi-a pictat pe suflet timpul. Timp pierdut în

ANDREEA: Cu sufletul prin toamnă…

Sufletele noastre poartă în ele anotimpuri, poartă bucurie, melancolie, căldură, răceală, tristețe, indiferență. Toamna de azi mi-a pictat pe suflet o hartă colorată din care nu înțeleg mare lucru. Toamna de azi mi-a pictat pe suflet timpul. Timp pierdut în

Elegie pentru o copilărie pierdută

Îmi este foarte greu să vorbesc, așa că am decis să mă exprim prin litere și să scriu cu toate lacrimile pe care nu le-am plâns niciodată. Mă doare hârtia. Lacătul din mine se deschide cu o lacrimă, deși aș

Elegie pentru o copilărie pierdută

Îmi este foarte greu să vorbesc, așa că am decis să mă exprim prin litere și să scriu cu toate lacrimile pe care nu le-am plâns niciodată. Mă doare hârtia. Lacătul din mine se deschide cu o lacrimă, deși aș

ANDREEA: Renovarea sufletului

Păstrăm în suflet prea multe și prea de toate. Lacrimi neplânse la timpul lor, cuvinte nerostite din lașitate și altele rostite cu limbă de foc, care au pârjolit cândva sufletele altor oameni. Te privești fugar în oglindă să vezi câte

ANDREEA: Renovarea sufletului

Păstrăm în suflet prea multe și prea de toate. Lacrimi neplânse la timpul lor, cuvinte nerostite din lașitate și altele rostite cu limbă de foc, care au pârjolit cândva sufletele altor oameni. Te privești fugar în oglindă să vezi câte

Tablou cu natură statică

Te pictez cu același răsuflu, în acest tablou divin cu natură moartă. Te-am luat și te-am pus pe o pânză ca pe oricare altă operă de artă. Și privind tablouri îndesate de iubiri, de grele șoapte, Mi-am dat seama cât

Tablou cu natură statică

Te pictez cu același răsuflu, în acest tablou divin cu natură moartă. Te-am luat și te-am pus pe o pânză ca pe oricare altă operă de artă. Și privind tablouri îndesate de iubiri, de grele șoapte, Mi-am dat seama cât

Concert din muzică de bas

și iubirea a început să piară sufletul mi-a fost tăiat în felii inima mi-a fost și ea zdrobită mamă, cred că e timpul s-o știi l-am iubit mai mult ca pe orice era lucrul meu cel mai de preț când

Concert din muzică de bas

și iubirea a început să piară sufletul mi-a fost tăiat în felii inima mi-a fost și ea zdrobită mamă, cred că e timpul s-o știi l-am iubit mai mult ca pe orice era lucrul meu cel mai de preț când

ANDREEA: Cioburi de viață

Anii mă transformă permanent în veriga unui lanț vechi, iar acel „eu” devine poate cel mai greu lucru de definit. Fiecare eșec, fiecare suferință, fiecare bucurie și fiecare persoană ce a trecut și a staționat în viața mea reprezintă suma

ANDREEA: Cioburi de viață

Anii mă transformă permanent în veriga unui lanț vechi, iar acel „eu” devine poate cel mai greu lucru de definit. Fiecare eșec, fiecare suferință, fiecare bucurie și fiecare persoană ce a trecut și a staționat în viața mea reprezintă suma

De iubit, de neiubit

până în ziua în care ne-am regăsit credeam că sunt de neiubit au fost multe zile frumoase mai exact 276 de zile numărate lângă tine totul e frumos lumea e roz… doamne, cum poți fi atât de gelos? vrăjitorule din

De iubit, de neiubit

până în ziua în care ne-am regăsit credeam că sunt de neiubit au fost multe zile frumoase mai exact 276 de zile numărate lângă tine totul e frumos lumea e roz… doamne, cum poți fi atât de gelos? vrăjitorule din

ANDREEA: Zgomotul tăcerii mele

Pe tot parcursul vieții noastre, ne împiedicăm și cădem. Apoi ne ridicăm și continuăm drumul sau schimbăm direcția. Schimbăm locuri, chipuri și suflete. Ne întâlnim unii pe alții, pe drumurile pe care ne poartă propriile suflete și ne schimbăm reciproc,

ANDREEA: Zgomotul tăcerii mele

Pe tot parcursul vieții noastre, ne împiedicăm și cădem. Apoi ne ridicăm și continuăm drumul sau schimbăm direcția. Schimbăm locuri, chipuri și suflete. Ne întâlnim unii pe alții, pe drumurile pe care ne poartă propriile suflete și ne schimbăm reciproc,

Există suferință fără iubire, dar nu există iubire fără ea

Ferește-te, copilă, de crengile reci ale unui pom uscat, nu căuta vitalitatea unde s-a blocat amurgul de toamnă du-te dansează, uită, iubește și uită din nou, iartă-i pe corbii orbi care te condamnă tu să-mi rămâi un colibri rătăcit de

Există suferință fără iubire, dar nu există iubire fără ea

Ferește-te, copilă, de crengile reci ale unui pom uscat, nu căuta vitalitatea unde s-a blocat amurgul de toamnă du-te dansează, uită, iubește și uită din nou, iartă-i pe corbii orbi care te condamnă tu să-mi rămâi un colibri rătăcit de

Relația imposibilă dintre sentiment și rațiune

într-o scoică spartă de idei strălucite s-a născut spiritul artistic,  întâi..a cântat inima rapsodii fără instrumente,  o propagandă a sentimentului universal care ne îndoctrinează existența, artistul era aproape de ideal. visa că se va regăsi pe celălalt mal.  pe urmă..

Relația imposibilă dintre sentiment și rațiune

într-o scoică spartă de idei strălucite s-a născut spiritul artistic,  întâi..a cântat inima rapsodii fără instrumente,  o propagandă a sentimentului universal care ne îndoctrinează existența, artistul era aproape de ideal. visa că se va regăsi pe celălalt mal.  pe urmă..

ANDREEA: Hoți de zâmbete

De ce pleacă oamenii? Și de ce rămân? Uneori pleacă chiar și de unde le e bine, alteori rămân acolo unde nu mai e nimic pentru ei. Cine poate să înțeleagă sufletul sau alegerile lui? Nimeni. Nici măcar tu însuți

ANDREEA: Hoți de zâmbete

De ce pleacă oamenii? Și de ce rămân? Uneori pleacă chiar și de unde le e bine, alteori rămân acolo unde nu mai e nimic pentru ei. Cine poate să înțeleagă sufletul sau alegerile lui? Nimeni. Nici măcar tu însuți

Suflet viu

Simt că e nevoie să-ți scriuCâteva versuri să-ți dedicCe mi-ai făcut tu mie nu știu…Cred că m-am îndrăgostit un pic Cineva să-ți fure sufletulSă nu mai poți gândiTot la tine-mi zboară gândulȘi nu-l mai pot opri Cred că l-am găsitPe

Suflet viu

Simt că e nevoie să-ți scriuCâteva versuri să-ți dedicCe mi-ai făcut tu mie nu știu…Cred că m-am îndrăgostit un pic Cineva să-ți fure sufletulSă nu mai poți gândiTot la tine-mi zboară gândulȘi nu-l mai pot opri Cred că l-am găsitPe

ANDREEA: D-ale sufletului

E târziu și îți simți sufletul rătăcit. Umblă singur, pe drumuri știute doar de el, căutând oameni care îi lipsesc. Uneori oamenii te îndepărtează și te uită. Nu mai merg pe același drum cu tine și nu-ți mai sunt alături

ANDREEA: D-ale sufletului

E târziu și îți simți sufletul rătăcit. Umblă singur, pe drumuri știute doar de el, căutând oameni care îi lipsesc. Uneori oamenii te îndepărtează și te uită. Nu mai merg pe același drum cu tine și nu-ți mai sunt alături

DAIANA: Tropot de bocanci

Se aud doar tropote de bocanci greoi și zgomotul ascuțit de metal al armelor care se încarcă rând pe rând. Încarci și tu și apeși pe trăgaciul rece pentru a-ți apăra patria. Glonțul pleacă din țeavă, lăsând in urma un

DAIANA: Tropot de bocanci

Se aud doar tropote de bocanci greoi și zgomotul ascuțit de metal al armelor care se încarcă rând pe rând. Încarci și tu și apeși pe trăgaciul rece pentru a-ți apăra patria. Glonțul pleacă din țeavă, lăsând in urma un

Insomnii în tramvai

e ciudat cum m-am foit atât de mult în pat încât am ajuns să dorm pe pagini din ziar l-am răsfoit până mi-am tăiat degetele m-am găsit în el, cap de afiș „O tânără și-a pierdut capul în tramvai” am

Insomnii în tramvai

e ciudat cum m-am foit atât de mult în pat încât am ajuns să dorm pe pagini din ziar l-am răsfoit până mi-am tăiat degetele m-am găsit în el, cap de afiș „O tânără și-a pierdut capul în tramvai” am

Povești cu final deschis

Poveștile tuturor oamenilor încep asemănător. Toți ne naștem, dar pe parcursul vieții ne pierdem în cuprins. Ne pierdem în detalii, în priviri, în farmecul lor aparte. Cunoaștem mulți oameni, dar niciodată pe toți. Fiecare e complex în felul lui. Are

Povești cu final deschis

Poveștile tuturor oamenilor încep asemănător. Toți ne naștem, dar pe parcursul vieții ne pierdem în cuprins. Ne pierdem în detalii, în priviri, în farmecul lor aparte. Cunoaștem mulți oameni, dar niciodată pe toți. Fiecare e complex în felul lui. Are

O șoaptă de iubire…

Îți aștern aici câteva gânduri, în speranța că le vei citi și vei trăi mereu cu ele în suflet. Te cunosc după nume, după sunetul pașilor grăbiți care aleargă după vise, după râsete, dar mai ales după sunetul lacrimilor care

O șoaptă de iubire…

Îți aștern aici câteva gânduri, în speranța că le vei citi și vei trăi mereu cu ele în suflet. Te cunosc după nume, după sunetul pașilor grăbiți care aleargă după vise, după râsete, dar mai ales după sunetul lacrimilor care