ANTONIA: Vă îndemnăm să donați!

În cadrul Asociației Caritas Eparhial Oradea am întâlnit un domn, refugiat din Ucraina. Acesta urmează să transporte donațiile respective pentru a ajuta oamenii care au rămas în Ucraina, deoarece majoritatea donațiilor nu ajung la oamenii care au rămas în țară, ci la aceia care au trecut deja granița de la Siret.

Cu ocazia acestei întâlniri l-am rugat să ne ofere un interviu, iar acesta a acceptat cu plăcere. El și-a exprimat dorința de a-i trece numele sub tăcere, dorință pe care i-o respectăm.

Din ce oraș sunteți? Care este situația în acesta?

Eu sunt din Odessa. Sabotorii ruși atacă constant orașul, din Marea Neagră.

Unde se află familia dumneavoastră?

În acest moment familia mea se află în România. Noi ne-am stabilit la o mănăstire greco-catolică din Oradea. Mama, fratele și sora mea se află momentan într-un alt oraș din sudul Ucrainei, aflat sub ocupație. Ei stau în subsolul casei.

Cum luați legătura cu aceștia?

Ne contactăm prin telefon, cu ajutorul rețelelor sociale: Telegram și Viber.

Cum a decurs drumul din Ucraina în România? Cât timp v-a luat?

Ne-a luat aproximativ o zi pentru a trece granițele.

Ați întâmpinat anumite greutăți pe parcursul acestuia?

Nu am întâmpinat dificultăți; din contră, oamenii ne-au ajutat să ajungem în România, respectiv în Oradea.

Care este părerea ta în legătură cu acest război? Ce crezi despre acesta?

Eu consider că acest război pe care Rusia, respectiv Putin, l-a început împotriva Ucrainei este ceea ce ar face un prădător înșelător și perfid. Ucraina face parte din Europa, este o țară europeană și un atac al Rusiei împotriva Ucrainei este un război împotriva întregii societăți europene civilizate.

Cum de v-ați gândit să ajutați facilitând transportul donațiilor?

Un astfel de transfer al hranei și al lucrurilor necesare va fi efectuat mai repede decât dacă ar fi ajuns mai întâi într-un centru îndepărtat și apoi distribuit în regiune. Ele trebuie să fie livrate cetățenilor, soldaților și apărătorilor Ucrainei cât mai repede posibil.

Cum te simți știind că poți să îți ajuți națiunea și concetățenii?

Simt că trebuie să fac tot posibilul și imposibilul să ajut Ucraina în confruntarea cu agresorii din Rusia.

În final te rog să le transmiți un mesaj tuturor românilor care ne citesc articolul.

Îi mulțumesc poporului român pentru sprijinul pe care îl oferă tuturor ucrainenilor în aceste momente dificile de confruntări militare ale Ucrainei cu Federația Rusă. Ajutorul vostru este foarte important pentru noi acum, ajutorul pe toate planurile, atât cel oferit oamenilor de rând, cât și cel oferit în relațiile cu guvernul.

Am luat de asemenea legătura cu Patricia Pele, psiholog si coordonator al departamentului de voluntariat în cadrul Asociației Caritas Eparhial Oradea. Ea ne-a răspuns la niște întrebări care privesc domenii precum voluntariatul și educarea tinerilor pentru a-și dezvolta spiritul civic.

Consideri că, oamenii, vor rămâne la fel de implicați în actele de caritate chiar și după ce lucrurile vor intra pe un făgaș normal?

Patricia: Consider că există persoane care vor rămâne la fel de implicate, chiar dacă lucrurile vor intra pe făgașul normal, deoarece de câțiva ani, Asociația Caritas Eparhial Oradea organizează colecte la magazine, biserici și la câteva licee orădene. La aceste campanii am văzut implicarea și deschiderea multor persoane care vor să ofere ajutorul celor nevoiași, cât și implicarea voluntarilor care ne ajută să realizăm aceste colecte.

Cum ar trebui să îi modelăm pe copii, pentru ca, în momentul în care vor deveni adulți să aibă deja implementat un spirit civic și să ofere chiar și din puținul lor ceva?

Patricia: Eu personal consider că exemplul oferit de părinți este cel care ajută la formarea și implementarea spiritului civic. Am văzut părinți care veneau împreună cu ai lor copii la acțiunile de colectare, îi lăsau pe ei să pună alimentele în cutia de donații, se putea citi pe chipul lor entuziasmul, bucuria că sunt chiar ei cei care pot oferi. Importantă este și implicarea și îndrumarea copiilor spre  activități de voluntariat, încă de la vârste fragede, avem adolescenți care vin împreună cu părinții sau cu frații mai mari la activități de voluntariat, bucuria care poate fi citită pe chipul lor, nu poate fi descrisă în cuvinte.

Îi mulțumim atât domnului ucrainean, cât și Patriciei pentru interviurile acordate, iar pe voi, dragi cititori, vă îndemnăm să donați, deoarece doar împreună putem deveni o lume mai bună!

a consemnat ANTONIA BODIU