A patra etapă de apropriere şi reconfigurare a grădinii adiacente Liceului Onisifor Ghibu a adus noi soluţii, tot mai sistematice, modulare, volatile – deci tot mai flexibile.
Spaţiul a început să se cristalizeze în jurul unui modul ancestral, inspirat de spaţiul tradiţional românesc, dar şi de o cosmogonie arhetipală, toate acestea aşezate pe o viziune tehnologică contemporană.
conf. univ. dr. RAMONA NOVICOV
Carina Lascu, Arhitectură, an I:
În zona pierdută de la Liceul Ghibu merită dat timpul înapoi. Trebuie să construim acel ceva care va trezi toate simţurile şi va deschide o nouă perspectivă asupra unui loc de recreere. Văd acel loc unul tipic tradiţional românesc, unde să poată oricine să regăsească o parte uitată din el.
Alex David Zima, Arhitectură, an I:
Un părculeţ de modeste dimensiuni, dar cu un amplasament relativ central faţă de cartierul Nufărul din Oradea, acesta găsindu-se între blocuri rezidenţiale, este o rupere drastică a peisajului de ciment şi asfalt. Cu ani în urmă a început promovarea transformării acestuia într-un loc mai primitor şi accesibil pentru comunitatea locală, un loc de regăsire proprie şi a celor din jur, un loc de promovare a culturii şi artelor, un loc de inovare a conceptului de relax şi pace.
Adrian Dărăban, Arhitectură, an I:
În opinia mea, acel spaţiu „uitat” are potenţial de a reconecta oamenii, de a-i aduce mai aproape într-un topos, pe care, dacă l-am readuce la viaţă şi i-am reda strălucirea cu ajutorul valorilor naţionale, ar putea fi o trecere din lumea exterioară, una modernă şi tehnologizată, într-o lume sacră, simplistă la prima vedere, dar de o complexitate mai mare decât cea a lumii în care trăim.
Iulia Alexandru, Arhitectură, an I:
Curtea Liceului Ghibu, în viziunea mea, ar putea deveni un loc perfect pentru relaxare, pentru elevi, profesori şi nu numai, datorită balasoarelor, hamacelor, ar putea deveni un loc artistic datorită atelierului de creație, iar prin prisma pomilor, a florilor şi a verdelui viu creat de acestea, ar putea fi şi un loc propice pentru meditație.
Marian Iabloncic, Arhitectură, an II:
Parcul de la Ghibu, pentru cartierul Nufărul este o pată de culoare verde, un loc de relaxare, un loc în care oamenii din cartier si nu numai ar putea să se rupă oarecum de haosul oraşului de betonul şi asfaltul sufocant, un loc în care ar putea să scape de stresul oraşului şi să uite de probleme. O pată de culoare în tot griul cartierului. Pentru cartierul Nufărul, parcul de lângă Liceul Ghibu ar putea fi briza de aer rece de care ai nevoie într-o zi toridă de vară.
Alexandru Sebastian Ianc, Arhitectură, an III:
Se spune că parcul de lângă Ghibu a fost construit abuziv. În opinia mea, el este un plus mare pentru zona respectivă, aducând mai multe spaţii verzi şi zone de relaxare, dar mai mult de-atât; este situat lângă două forme de învăţământ – liceu şi grădiniţă. Cu atât mai mult contribuie ca spaţiu de aşteptare pentru părinţi şi de relaxare pentru copii. Îmi aduc aminte copilăria trăită în parcul respectiv, acesta contribuie cu amintiri frumoase şi multe prietenii legate de perioada petrecută în zona liceului şi a grădiniţei.
Felix Eduard Borza, Arhitectură, an III:
Iniţial, nu am putut să realizez valoarea arhitecturală a locului. Dar după mai multe schimburi de idei, care făceau trimitere la folclor, spiritual şi viaţa satului, am reuşit să construiesc o proiecţie a ceea ce ar putea să devină.
LOGO paper 