Amintirile sunt umbre care ne veghează la orice pas. Nu putem scăpa de ele, nu le putem șterge din memorie, nici măcar nu putem să le hașurăm cu o altă culoare a speranței sau să le mâzgălim cu felurite cugete care să le „dilueze” intensitatea sentimentală… nu le putem nimici. Multe dintre ele rămân tăcute în lăuntricul nostru, nu mai au puterea să răspândească în pivnițele inimii ecouri ale regretelor, ale frământărilor sau chiar ale bucuriei dionisiace – of, efemeră emoție! – și zac în noi, fără să știm.
Etapele existenței sunt ca niște trepte ce ridică ființele spre potențialul lor, relevând povești întipărite în matrice asemenea unui indigo, făcând vizibil stilul propriu al fiecăreia de a gândi, a trăi, a visa, a depăna. Meditând la perioade din viață, m-am oprit asupra gimnaziului. Pentru mine, anii de gimnaziu par a fi la ani lumină distanță de conștiința mea (chiar și de subconșient), dar pentru bobocul la jurnalism, Tudor Moș, sunt mai calzi ca oricând. Întrebându-l într-o pauză cum păstrează licărirea amintirilor din gimnaziu, dacă simte acum nostalgia anilor de gimnaziu, a clasei a opta, am scos de la el cu cleștele sau cu bisturiul (tăindu-i din carne vie memoria afectivă) un răspuns minunat, la care nu m-am așteptat, pe care am stat să-l contemplez.
Vă expun mai jos, răspunsul pe care l-am primit:
„Trecerea de la gimnaziu la liceu este o etapă interesantă care te face să te obișnuiești foarte repede cu noii profesori, colegi, reguli și așa mai departe. Acum, în primul an de liceu, profesorii ne-au primit într-un mod foarte prietenos, iar colegii au fost deschiși să lege relații noi de colegialitate și prietenie, dar mulți dintre noi păstrăm vie amintirea gimnaziului și a tuturor lucrurilor frumoase pe care ni le-a oferit.
Când vine vorba de amintirile din gimnaziu, eu le păstrez vii prin fotografii, filmulețe, mesaje sau chiar vizite și ieșiri cu foștii colegi. Acum, fiind în clasa a IX-a și obișnuindu-mă cu toate noutățile, simt din ce în ce mai mult nostalgia anilor de gimnaziu, în special a clasei a VIII-a. Îmi este dor de pauzele petrecute împreună cu foștii colegi, excursiile, interacțiunile și toate nebuniile pe care le făceam. O persoană dragă care atât mie, cât și foștilor colegi ne-a făcut cei patru ani de gimnaziu și mai magici este doamna dirigintă. Ea va avea mereu un loc special în sufletul meu!
Pe lângă toate amintirile frumoase, îmi aduc aminte și de momentele în care ne pregăteam pentru examene. Este un sentiment unic, o probă reușită să intri la liceul și profilul dorit după ce te-ai pregătit un an întreg. Acum sunt foarte nostalgic când privesc în spate și văd toate încercările peste care am trecut.
Deși am început un capitol nou, cu oameni noi și experiențe diferite, o parte din mine a rămas în acei ani. Clasa a VIII-a a fost un amestec de emoții, bucurii, provocări și despărțiri. Cred că timpul trece, oamenii își urmează propriul drum, dar amintirile rămân mereu într-un colț special al sufletului. Până la urmă, gimnaziul nu a fost doar o perioadă bazată pe învățat, ci și o parte importantă din povestea mea.”
a consemnat RIANA BOGDAN
