Curtea Colegiului Național Onisifor Ghibu din Oradea a găzduit luni, 7 septembrie, festivitatea de deschidere a noului an școlar. Printre personalitățile prezente s-a numărat prof. univ. emerit dr. ing. Ecaterina Andronescu, un intelectual cu o îndelungată activitate în învățământul românesc.
În discursul său, dna Ecaterina Andronescu a ales să vorbească mai puțin despre școala de astăzi și mai mult despre omul al cărui nume îl poartă colegiul. A pornit de la ceea ce a numit lecțiile lui Onisifor Ghibu și s-a adresat, pe rând, elevilor, profesorilor și părinților. „Avem un părinte spiritual care ne-a lăsat o mulțime de lecții”, a spus în intervenția sa, înainte de a se opri asupra a trei dintre ele: învățătura, curajul și dăruirea.
Prima lecție pe care Ecaterina Andronescu a desprins-o din destinul lui Onisifor Ghibu a fost aceea a învățăturii. Născut la 31 mai 1883, la Săliște, în județul Sibiu, Ghibu și-a făcut studiile mai întâi la Sibiu și Brașov, apoi la București, Budapesta, Strasbourg și Jena. La Jena și-a obținut, în 1909, doctoratul în filosofie și pedagogie. Pentru dna Andronescu, importantă nu este însă doar această succesiune de școli și universități, ci ceea ce a făcut Ghibu cu ceea ce a învățat: „Această lecție a faptului că a devenit întâi un învățat, ca apoi să dea din ce a învățat, nu trebuie să o uităm niciodată”.
Este o idee care sintetizează rostul unei școli. Învățătura nu se încheie la momentul în care ai dobândit cunoașterea; ea capătă sens atunci când este dusă mai departe. Ghibu a făcut acest lucru prin activitatea sa didactică, publicistică și de organizator al învățământului. După 1918, în calitate de secretar general al Resortului Instrucțiunii Publice al Consiliului Dirigent, s-a implicat în reorganizarea învățământului din Transilvania și în organizarea Universității românești din Cluj, unde avea să devină profesor de pedagogie.
A doua lecție invocată în discurs a fost aceea a curajului. Onisifor Ghibu nu a avut un parcurs comod. Activitatea sa publică în sprijinul școlii românești și al idealului național i-a adus inclusiv condamnarea la moarte în contumacie, în 1915, de către un tribunal militar austro-ungar. Mai târziu, în timpul regimului comunist, a fost îndepărtat din viața universitară și a fost închis între 1956 și 1958. „A avut un curaj extraordinar”, a spus prof. Ecaterina Andronescu. „S-a dăruit pe sine fără să se uite că de multe ori dăruirea aceasta a adus daune propriei sale personalități.”
Cuvintele sale au readus astfel în prezent o altă dimensiune a biografiei lui Ghibu – cea a unui intelectual care și-a asumat consecințele propriilor convingeri. „Mă bucur pentru dumneavoastră că aveți un nume de legendă și că acest părinte spiritual vă veghează pe dumneavoastră așa cum sunt convinsă că veghează toate școlile din România”, a declarat dna Andronescu.
Pentru comunitatea Colegiului Național Onisifor Ghibu, numele de pe frontispiciu nu trimite doar la o figură importantă a istoriei educației românești, ci la un om care a făcut din școală una dintre preocupările centrale ale vieții sale. Activitatea lui Ghibu în Basarabia este un exemplu important. Ajuns la Chișinău în 1917, el s-a implicat în organizarea învățământului în limba română și în introducerea alfabetului latin, contribuind la apariția unor publicații și manuale școlare în această grafie. A editat revista Școala Moldovenească, dedicată învățătorilor din Basarabia. După Unire, contribuția sa la organizarea învățământului transilvănean și a Universității românești din Cluj a continuat aceeași preocupare pentru școală. În acest context, Ghibu a avut și un rol important în atragerea unor mari personalități academice către noua universitate. Emil Racoviță este unul dintre exemplele cele mai cunoscute: corespondența și mărturiile istorice atestă intervenția lui Ghibu în aducerea savantului la Cluj, unde Racoviță avea să contribuie la dezvoltarea cercetării speologice.
De la trecutul lui Onisifor Ghibu, Ecaterina Andronescu a revenit la prezentul școlii. Profesorilor le-a vorbit despre dificultățile meseriei, dar și despre ceea ce poate da sens acesteia: „Nu aveți o misiune foarte ușoară, pentru că în școală niciodată lucrurile nu s-au desfășurat cu foarte multă ușurință. Sunt convinsă că aveți și energia, aveți înțelepciunea și aveți priceperea ca pe acești copii mici să-i vedeți oameni mari, după exemplul lui Onisifor Ghibu. Puterea aceasta vă vine de la copiii pe care îi aveți în fiecare zi în clasă.”
Mesajul adresat părinților a fost fără echivoc: „Faptul că ați ales această școală este o dovadă că vreți copiii dumneavoastră să devină oameni mari, învățați”. Iar copiilor — „mai mici sau mai mari” — le-a dorit un an școlar care să le aducă bucurie atât lor, cât și profesorilor și părinților: „Vă doresc să aveți un an școlar care să vă bucure sufletele profesorilor noștri, părinților noștri și să ne bucure pe toți cei care iubim școala Onisifor Ghibu.”
Profesor universitar emerit și doctor inginer, formată la Universitatea Politehnica din București, Ecaterina Andronescu și-a construit cea mai mare parte a carierei în învățământul superior și cercetare. A parcurs toate treptele carierei universitare și a ocupat funcții de conducere la Politehnica București, inclusiv pe cea de rector. În plan public, a condus Ministerul Educației în patru perioade distincte și a avut, de-a lungul anilor, responsabilități parlamentare în domeniul educației. (Dania Feier, carina sala)
LOGO paper 