De ce se frânge-un suflet fără vină,
Când n-a făcut nimic ca să plătească?
De ce o inimă curată și senină
Ajunge, fără voie, să jelească?
De ce destinul, uneori, lovește
Chiar în acea inimă ce nu greșește?
De ce un suflet plin de bunătate
Ajunge să cunoască lacrimi și nedreptate?
Ce vină are un copil
Când lumea lui se prăbușește?
Ce vină are un suflet blând
Când viața fără milă îl lovește?
Sunt suflete ce n-au rănit vreodată,
Dar poartă răni ce se prea văd pe față,
Și ochi ce-au privit lumea cu lumină
Ajung să plângă fără nicio vină.
Am întrebat tăcerea nopții reci,
De ce destinul nostru s-a schimbat,
De ce în loc să fim fericiți,
Am învățat să știm ce-nseamnă „a durut” cu adevărat.
N-am fost vinovați, dar am plătit,
Cu teamă, cu durere și suspine,
Și nimeni nu ne-a întrebat
De ce lovesc furtunile în cei ce n-au făcut rău la nimeni….
Și dacă într-o zi voi întreba
De ce a trebuit să trecem prin toate,
Să-mi răspundă cerul, dacă poate:
De ce sunt lovite suflete nevinovate
ALISIA UNGUR
Absolventă a Colegiului Național „Onisifor Ghibu”, generația 2020-2024, diriginte prof. Lucia Cighir, Alisia Ungur este în prezent studentă la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, Departamentul Științele Educației, din cadrul Universității din Oradea, ÎN ANUL TREI.
