Spre sfârșitul clasei a XI-a, am decis să particip la concursul de eseuri „Tinerii co-creatori ai educației”, alături de câțiva dintre colegii mei. Pentru această competiție, am ales să scriu despre una dintre problemele pe care le consider tot mai vizibile în educația de astăzi: prăpastia dintre generații și modul în care aceasta influențează relația dintre elevi și profesori.
Eseul meu, intitulat Școala captivă între generații, pornește de la contrastul dintre lumea în care trăim și sistemul educațional în care încă învățăm. Acesta mi-a adus premiul special editura casa , pe care l am împărțit cu Andrei Ursz. Tehnologia a evoluat rapid, informația este la un click distanță, iar modul în care elevii comunică și învață s-a schimbat. Cu toate acestea, metodele tradiționale de predare au rămas, în multe situații, aproape neschimbate.
Premiul câștigat la acest concurs a constat într-o carte intitulată „Alma și cei șapte monștri”. Cartea prezintă povestea Almei, o fată curajoasă care trebuie să își înfrunte temerile. Cei șapte monștri reprezintă fricile și grijile ei. Mi-a plăcut cartea deoarece este interesantă și transmite un mesaj important: trebuie să avem curaj și să nu ne lăsăm învinși de frică.
Prin eseul meu am încercat să arăt că problema nu țin neapărat de o generație sau de cealaltă, ci de lipsa unui dialog real între ele. Cred că profesorii și elevii au multe de învățat unii de la ceilalți, iar școala trebuie să găsească un echilibru între experiența trecutului și realitățile prezentului.
Am ales acest subiect pentru că, apropiindu-mă de finalul liceului, este o realitate pe care o trăiesc și o văd în fiecare zi .Sunt recunoscătoare pentru oportunitatea de a-mi exprima perspectiva și pentru aprecierea primită în cadrul concursului „Tinerii co-creatori ai educației”.
Poate că școala nu trebuie să aleagă între trecut și viitor, ci să învețe să le aducă împreună.
CARLA NEGRUȚ
