În ultimele decenii, lectura a pierdut teren în fața ecranelor. Statisticile, observațiile profesorilor și chiar discuțiile din familie indică același lucru: tinerii citesc mai puțin, iar timpul dedicat cărților este înlocuit de telefoane, tablete și platforme digitale.
Un prim motiv este accesibilitatea. Ecranele oferă conținut variat și aparent infinit. Un videoclip de câteva secunde sau un flux continuu de postări solicită un efort minim și oferă o recompensă rapidă. Cartea, în schimb, presupune răbdare, concentrare și un timp mai lung până la satisfacție. Pentru un tânăr obișnuit cu stimulare constantă, lectura poate părea lentă și solicitantă.
În al doilea rând, modul de socializare s-a schimbat. Cititul este, în esență, o activitate solitară, în timp ce ecranele sunt asociate cu interacțiunea: mesaje, comentarii, jocuri online. Adolescenții trăiesc într-un spațiu în care apartenența la grup contează enorm, iar lectura nu mai este percepută ca o activitate „vizibilă” sau valorizată social.
Pentru a înțelege mai bine această perspectivă, am realizat un interviu cu un adolescent de 14 ani, care a preferat să rămână anonim. Întrebat de ce nu mai citește cărți în mod regulat, acesta a răspuns direct:,, Nu mai citesc cărți deoarece filmele sunt o variantă mai buna, mai interesantă și mai captivantă. Nu îmi place să citesc deoarece cărțile sunt plictisitoare și solicită mai mult efort psihic decât ecranele. Pe telefon pot să mă uit la ceva fără să mă gândesc prea mult. La o carte trebuie să fii atent, să intri în poveste.”
Aceeași idee apare și când discuția se mută spre școală. Lectura este adesea asociată cu obligația, nu cu plăcerea. „Când auzi de citit, te gândești la ce trebuie să citești pentru școală, nu la ce ai vrea tu. Și atunci parcă nu mai ai chef”, spune adolescentul. Astfel, cartea ajunge să fie percepută ca un instrument de evaluare, nu ca o sursă de descoperire personală.
Pentru a reduce fenomenul trecerii de la cărți la ecrane, este necesar ca lectura să fie regândită în raport cu realitatea tinerilor de astăzi. O primă modalitate este apropierea cărților de interesele reale ale adolescenților. Atunci când temele abordate sunt legate de problemele, emoțiile și experiențele lor, lectura nu mai pare depășită sau inutilă, ci devine relevantă și atractivă.
O altă soluție importantă ar fi separarea lecturii de ideea de obligație școlară. De multe ori, cititul este perceput ca o sarcină impusă, asociată cu evaluări și note, ceea ce duce la respingerea lui. Oferind tinerilor libertatea de a citi fără presiune și fără teama de a fi verificați, lectura poate redeveni o activitate plăcută și relaxantă.
De asemenea, tehnologia poate fi folosită în favoarea cărții, nu împotriva ei. Cărțile electronice și audiobook-urile reprezintă o punte între ecrane și lectură, adaptând cititul la obiceiurile actuale ale tinerilor. Astfel, ecranele nu mai sunt un obstacol, ci un mijloc prin care lectura poate fi redescoperită.
MARIA MAIOR
LOGO paper 