Am invocat ninsoarea pentru tine
Să scrie fulgii tot ce nu ți-am mărturisit,
Dintr-un cer de taine şi iubiri sublime
Ninge cu durere, cu un dor cumplit.
Vremea e de vină sau poate-i vina mea,
Îmi revin amintiri în lacrimi ce nu vor dispărea,
Amintiri în care mă făceai să simt,
Că sunt pentru tine un vis împlinit.
Dar pradă viscolului m-ai lăsat
Inima mi-a înghețat.
Iar fulgii delicați
Sufletul mi-au apăsat.
Nu sunt cuvinte care să transpună
Cât de intensă a fost iarna pentru noi.
Şi ninsorile încep să se supună
Acestui anotimp trăit în doi.
Tot ce-mi doresc
Este să te uit, dar nu pot
Căci văpăile din sufletul meu
Se întorc mereu în albul nespus.
Am invocat ninsoarea,
Sperând că o dată cu ea
Te vei întoarce din nou în viața mea
Dar iarna se închide într-o carte
Şi de postfață nu mai avem parte.
ALISIA UNGUR