TRUPE DE ELITĂ 2023: Universul cuvintelor. Lumi neexplorate

LOGOPAPER VĂ PREZINTĂ ÎN SERIAL ELEVI AI COLEGIULUI ONISIFOR GHIBU CARE S-AU CALIFICAT ÎN ETAPELE SUPERIOARE, REGIONALE ȘI NAȚIONALE, ALE OLIMPIADELOR ȘI CONCURSURILOR ȘCOLARE ÎN ANUL ȘCOLAR CURENT, 2022-2023.

CITIȚI ÎN CONTINUARE OPINIA ANDEI ȘTEFANIA ȘINCA, ELEVĂ ÎN CLASA PROF. LUMINIȚA DUBĂU, CALIFICATĂ LA OLIMPIADA NAȚIONALĂ DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, PROFESOR ÎNDRUMĂTOR NICOLETA CIPLEU.

Pentru mine, limba și literatura română este mijlocul prin care comunic și interacționez cu alți oameni, ea devenind parte din constituția mea ca persoană. Astfel, nu prea pot spune că sunt “pasionată” de limba română, așa cum sunt, spre exemplu, de limba engleză. Limba română este o parte din mine, așadar relația mea cu această materie este mai complexă decât îmi voi putea vreodată imagina, dar îndrăgesc, chiar iubesc, limba mea maternă.

Din propriile mele experiențe, de obicei nici nu ne dăm seama când ceva începe, ci doar când acel lucru se sfârșește. Nu vedem toată călătoria de la început până la final decât când o încheiem, iar pentru că eu nu-mi doresc să o finalizez pe cea a descoperirii limbii române niciodată, nu voi putea vreodată să-i văd începutul.
Cu toate acestea, dacă ar fi să aleg un început al acestei excursii, el ar fi rostirea primului meu cuvânt. Nu este acesta primul pas în învățarea unei limbi pentru oricine?

Așa că haideți să ne uităm puțin la acest cuvânt și să vedem de ce a fost ales el să-mi reprezinte începutul carierei de vorbitor al limbii române:

„Ham”.

Ce cuvânt ciudat. Și nu, nu mă refer la cuvântul englezesc pentru șuncă, ci mai degrabă la sunetul de care se folosesc câinii pentru a comunica între ei, sau cu noi. Însă cum de a fost el primul cuvânt care l-am grăit? Simplu, pe strada din spatele blocului deseori se plimbau câini, care, ca orice alt patruped canin, lătrau (chiar și hienele
latră), iar deoarece eu începusem să asociez lătratul cu animalele care produceau acel sunet am realizat că dacă doream să-i comunic mamei mele despre câinii de afară, tot ceea ce trebuia să spun era:Ham.

Într-adevăr, i-a luat mamei o zi să deslușească ce doream eu să-i comunic, însă eu cred că încercarea mea a fost un succes. Iar, până la urmă, acesta este adevăratul scop al limbii: comunicarea. La câteva luni eu îmi dădusem seama de acest lucru și încercasem să mă folosesc de uneltele pe care le aveam atunci: sunetele. Acum am mai
multe dispozitive la îndemână, dar dacă nu aș fi rostit primul meu cuvânt, nu aș fi putut ajunge aici, scriind acest interviu.

Q&A

Cât timp aloci pregătirii tale la această disciplină?

Sincer, nu știu. Nu m-a interesat niciodată cantitatea muncii depuse, ci calitatea. E drept că, după multe teme și exerciții finalizate am prins viteză în completarea cerințelor doamnei profesoare, însă nu pot spune că s-au schimbat orele la care mă așez și ridic din scaun – pur și simplu lucrez mai mult. Dacă ar fi să estimez, 15 ore pe
săptămână cred că ar fi un răspuns rezonabil.

Dacă ar fi să evaluezi în procente, cât la sută din isprava ta e muncă, talent, motivație și automotivație?

Cu fiecare întrebare îmi dau seama că nu știu la fel de multe precum credeam la început. Ce să zic? Sunt încăpățânată și determinată să câștig, deci auto-motivație 20%-30%. Spatele începe să-mi scârțâie de la atât de mult stat pe scaun, astfel, muncă este cam 40%. Dorința de a primi laude este și ea destul de mare, așa că motivație 10%. Ce mai rămâne este talentul, pentru că n-am nicio idee ce înseamnă talentul la limba și literatura română. O fi creativitate? Calitatea de a fi deschis la minte? Logica și coerența? Toate?

Ce persoană a jucat rolul principal în pregătirea ta?

Nu consider că modul în care a fost pusă întrebarea este unul adecvat. În cazul meu, fiecare și-a făcut partea care trebuiau să o facă: eu am lucrat și șlefuit „armele” pe care deja le aveam în arsenalul cunoștințelor, doamna profesoară m-a îndrumat și sfătuit, iar părinții m-au susținut din punct de vedere emoțional. Cu toții am făcut tot posibilul ca eu să pot avea o experiență plăcută și de succes.

Mai ai experiențe legate de participare la olimpiade / concursuri școlare?

Da. Ca să fiu sinceră, nici nu mi-am dat seama abia până de curând la cât de multe concursuri am participat din clasa pregătitoare până în clasa a opta, pentru că am luat totul pas cu pas, iar un concurs, chiar și acum, pentru mine înseamnă doar o testare, o oportunitate să văd unde mă clasez și care îmi este cu adevărat nivelul.

Împărtășește-ne secretul reușitei tale.

Reflexul meu este să spun că norocul, dar nu cred în noroc. Subiectul potrivit primit în ziua potrivită elevului cu cele mai mari șanse să reușească să-l completeze pe placul comisiei. Corectorii v-ar putea răspunde, nu eu.

Ce ar trebui să facă un elev pasionat de limba română ca să ajungă la astfel de rezultate?

Nu sunt un expert și nu dețin răspunsul pentru o astfel de întrebare. Nu sunt atotcunoscătoare doar pentru că am ajuns la etapa națională a unei olimpiade. Așadar, pot cu multă încredere să zic că nu știu. Ceea ce am făcut eu ca să ajung la „astfel de rezultate” nu este rețeta perfectă pentru alții. Chiar nici pentru mine. Nu pot spune cam nimic cu multă siguranță. Poate doar să muncească, dar nu peste măsură.

Cum îți petreci timpul când nu înveți pentru limba română și care sunt hobby-urile tale?

Cu toată onestitatea și seriozitatea pe care o am, întrebarea aceasta sună atât de haios. E de parcă fiecare minut din fiecare oră din fiecare zi îl petrec lucrând la română. Însă lăsând glumele pe altă dată, mie îmi place anatomia, să citesc și să desenez. Din cauza „examenului-monstru” (Evaluarea Națională) care mă așteaptă, am cam uitat de hobby-uri, așa că nu vă pot da un răspuns demn de un astfel de interviu.

Poate că e prematur, dar totuși ce carieră te gândești să urmezi în viitor?

Întrebați persoana cea mai indecisă pe care o cunosc (eu). N-am nicio idee. Aș dori să devin medic, pentru a ajuta oameni și a-mi putea hrăni curiozitatea mereu flămândă. Mă imaginez intrând în jocul periculos al politicii, pentru a încerca să aduc schimbări drastice, dar pozitive în țară. Mă văd făcând orice doar pentru a îmbunătăți viețile altora sau lumea.

Când și unde a fost olimpiada la care ai participat?

ONLLR a avut loc la Arad, perioada 10-13 aprilie.

Cu ce sentimente ai reprezentat colegiul nostru la etapa națională?

Habar n-am. Sentimentele mereu obișnuiau să mă păcălească. În prezent lucrez la descifrarea lor și, spre surprinderea mea, am descoperit că ele nu păcălesc sau înșală, doar arată o parte a poveștii pe care mintea nu ne lasă să o vedem din rușine sau frică. De aceea eu am ales să nu știu ce crede sufletul meu despre experiențele pe care le-am trăit, despre oamenii care au gravitat în jurul meu în perioada olimpiadei sau despre întreaga situație în care m-am aflat.