În urma unei decizii comune de a ne strânge încă o dată, o ultimă dată de fapt, pentru a face un trailer la o carte și a participa la un concurs de acest fel, am reușit să încununăm toate eforturile noastre în acest domeniu cu câștigarea concursului interjudețean interdisciplinar de lectură și abilități digitale Video Literary Hub și să ne îndeplinim obiectivul la care aspiram încă din prima zi de filmări a primului proiect.
Pentru a oferi puțin context, odată cu începerea liceului am dat de o știre pe unul dintre posturile de televiziune despre un concurs de făcut trailere la cărți. Atât a trebuit să aud ca să îmi doresc și eu să particip. Le-am împărtășit colegilor mei ideea, iar ei, la fel de dornici ca mine, au fost de acord. De aici a început totul, toată aventura trailerelor din cei patru ani de liceu.
Nu ne-am rezumat doar la realizarea unui trailer pentru acel concurs, ci la multe videoclipuri de acest fel, scurtmetraje și scenete desfășurate în cadrul orelor de română, precum nu ne-am rezumat nici doar la acel concurs și am participat la mai multe altele naționale sau internaționale. Cu fiecare proiect pe care îl realizam, încercam să ne depășim munca precedentă, să ne aventurăm în acțiuni mai complexe, mai solicitante.
Spre exemplu, am făcut un scurtmetraj la Povestea lui Harap-Alb și am avut nevoie de cal, așa că ne-am dus după unul. La unul dintre trailerele pentru concursuri a trebuit să facem sa explodeze în aer un avion și după aceea să îl prăbușim într-o pădure, am făcut-o și pe asta – un coleg a realizat câteva animații grafice care să ilustreze momentul – sau a trebuit să mergem la Paris, iar cu ajutorul efectelor speciale am ascuns turnul Eiffel printre blocurile Oradiei.
Ne-am depășit cu mult limitele în ceea ce privește actoria sau toate treburile din post-producție, dar a meritat. Am explorat domenii pe care nu am fi crezut că le vom putea dezvolta într-o manieră atât de frumoasă.
Ce am învățat?
Undeva între lumina reflectoarelor și ce se vede „pe sticlă”, trailerele ne-au ajutat să ne întărim prieteniile, să ne coordonăm și să nu lăsăm niciodată spiritul echipei jos. La fiecare proiect ne-am distrat, am râs și ne-am format amintiri pe care să le punem la loc de cinste în albumul dedicat liceului. Au fost și momente dificile, dar le-am depășit. Un lucru care a fost greu de acceptat – o trăsătură omenească de altfel– a fost câștigul celorlalți.
Fiind multă muncă depusă în spatele unui astfel de videoclip, era greu de acceptat faptul că alții au făcut-o mai bine, știind că și noi am dat tot ce am avut mai bun. Acest fapt nu ne-a doborât, ne-a afectat temporar, dar la următorul proiect ne-am întors mai experimentați, mai nerăbdători și mai ambiționați. Cu timpul am realizat că nu ridicarea unei cupe deasupra capului era scopul, ci prilejul de a avea încă o întâlnire între colegi, în care să ne distrăm și să stabilim amintiri, iar ocuparea unei poziții pe podium era doar un bonus.
Câștigători!
După toți acești ani, când ne-am așteptat mai puțin, am reușit să câștigăm și noi un concurs de făcut trailere la cărți. Ecranizarea comediei O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale ne-a adus victoria, iar clipa în care am aflat rezultatele a fost una incredibilă. Faptul că am încheiat această „carieră” cu o reușită notabilă ne-a încântat mult și ne-a demonstrat că putem face orice.
De fapt, acesta a fost cel mai frumos cadou pe care concursul ni l-a putut oferi: validarea unor aspirații, iar validarea aspirațiilor este cel mai mare lucru la care sufletul unui adolescent ce vrea să schimbe lumea speră.
ANASTASIA BIRĂU, clasa XII-a C
profesor coordonator DIANA LASLĂU
LOGO paper 