ANDREEA: Contract sentimental

De cele mai multe ori, susținem că cele mai mari bătălii le ducem cu oamenii din jurul nostru. De fapt, cele mai grele lupte pe care le ducem sunt acelea care se dau între patru pereți, cu noi înșine.

Ne adresăm mii de întrebări și suntem nevoiți să căutăm singuri răspunsuri la ele. Căutăm vinovați în ceilalți sau ne învinovățim pe noi înșine și rugăm timpul să ne vindece toate rănile căpătate în acest război numit generic “viață”. 

Uneori te simți un om fără sens și nu-ți pare rău că n-ai nici un sens. De ce ți-ar părea rău, când de haosul tău nu se poate alege decât haosul? 

Există în tine atâta confuzie, dar misterul tristeții este atât de inepuizabil, încât tristețea nu încetează niciodată să fie enigmatică. Simți cum trosnește viața asta în tine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de dezechilibru, iar câteodată, viața ta repetitivă, alertă, evanescentă, seamănă cu efortul unei păpădii care tânjește să devină orhidee. 

Și uneori, cu toate că susții până în pânzele albe că timpul te-a învățat să nu îți pese, o lovitură puternică te pălește din plin în moalele sufletului. Și îți pasă. Și te prea doare. Pentru că viitorul e necunoscut și uneori te sperie, iar prezentul poate nu îți place. Și privești în urmă, agățându-te de amintirile în care erai fericit. 

Adesea ne regăsim pe noi în fața unei răscruci de sentimente. E acel moment când creierul spune Mergi tot înainte!, iar inima strigă disperată să te oprești. 

Astăzi stai față în față, tu și inima ta. Între voi stau aruncate niște hârtii scrise. Ea și-a scris toate motivele pentru care vrea să renunțe, și-ți cere să semnezi contractul. 

Ți-a spus că ai dezamăgit-o pentru că i-ai trimis oameni care au lăsat mizerie, oameni care au lovit-o puternic. Azi inima ta îți cere socoteală iar tu nu știi ce să îi răspunzi. 

Vă priviți lăcrimând. Și vă cereți iertare reciproc. Tu pentru că ai greșit, și ea pentru că a vrut să te abandoneze. 

Azi stai față în față, tu și inima ta. Între voi stau aruncate câteva hârtii care așteaptă să fie semnate. Dar nu le semnați, le aruncați, pentru că v-ați iertat și pentru că ați promis că de acum înainte veți căuta împreună fericirea…fericirea, care uneori e doar un semn de carte pe care îl ascundem din când în când printre paginile vieții noastre. 

ANDREEA FEHER

Absolventă a Colegiului Național Onisifor Ghibu Oradea, promoția 2022, secția Filologie – Jurnalism, clasa prof. Florina Dănilă, Andreea Feher este în prezent studentă în anul I la Facultatea de Filologie, Secția Franceză – Română, din cadrul Universității din Oradea.

ANDREEA FEHER

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: