Copilul de pe Lună
„Ce știi tu, copile?
Privire pierdută-ntr-un ansamblu de felinare stinse,
actorule amator…
Te prefaci om mare și chiar ai impresia că-ți joci rolul așa de bine,
încât spectatorii piesei tale se vor ridica în picioare?
Când? La final?
Finalul e fiecare zi pe care o trăiești.
De ce privești, copile, lumea cu ochi veseli și curioși?
Nu vezi că-n jurul tău toți sunt serioși?
Ia scoate-ți căștile alea din urechi și ascultă…”
Ce să ascult? Niște oameni care se calcă în picioare?
O lume care se grăbește stând pe loc?
,,Liniștește-te, puiule! Mama e cu tine.
Într-o zi, visele-ți vor deveni realitate.”
Mulțumesc, mamă, că ești aici!
Dar… de tine cine are grijă?
Și tu ești copil, ca mine
și toți ceilalți sunt așa,
toți își îndeplinesc visele.
Majoritatea acestora sunt coșmaruri.
Alerg fericit, căutând acea aură de care am nevoie
și-mi dau seama că am înconjurat Pământul de cinci ori.
Ce mare e disperarea!
Ce imensă e pasiunea!
…Și ce mică este lumea!
,,De ce ești, copile, trist?
Tu ești viitorul țării,
tu ești singura speranță.
Acum nu-ți mai pasă?
Noi ne ducem, tu rămâi
și vei ține în palme
tot ce am lăsat în urmă,
tot ce n-am apreciat,
tot ce n-am iubit vreodată.
Dar tu copile, iubește,
zâmbește și fii fericit!”
Cum pot să zâmbesc,
când de veacuri
ați lăsat lumea pe umerii copiilor?
,,Copiii se vor ocupa”,
,,Copiii vor rezolva”,
,,Copiii vor schimba lumea”.
Dar noi… când să mai copilărim?
Eu plec pe Lună.
Voi rămâneți aici.
Am să orbitez în jurul vostru,
până veți face o lume mai bună.
E misiunea voastră.
Eu, copilul de pe Lună,
o voi venera și o voi duce mai departe.
MARIA CHIRILĂ

Maria Chirilă este elevă în clasa a IX-a A a CN Onisifor Ghibu, Filologie – Intensiv Engleză, dirigintă prof. Laura Lazăr. Acest text ne-a fost încredințat de dl Alexandru Popoviciu, profesorul de Limba română al Mariei, căruia îi mulțumim.