Am intrat în epoca modulară. Neavând modele, ne mulțumim și cu… module. Chiar dacă nu ne mulțumim, tot aia e, căci nu avem încotro. Ne aflăm într-un circuit al influenței în imperiul globalizării. Ne racordăm la nu știe mai nimeni ce, ne debranșăm de la tradiție și specific național într-un contrasens destul de periculos.
Trendul actual în ceea ce privește profesia aleasă are în calcul un careu de ași care scoate din ecuație orice nuanță spirituală a viitoarelor cariere. IT-ul, Dreptul, Medicina, Poliția (și derivatele ei) sufocă latura spirituală a celor mai performanți absolvenți, îndrumându-i spre aceste domenii care oferă șansa unui job în afara țării, pensii speciale și posturi stabile, influență și salarii motivante.
Pedagogia, Artele plastice, Conservatorul și institutele de teatru și film abia își numără bobocii! Pe cei de calitate!
Nu e de mirare că atât de rar reușesc să intre în sistemul de învățământ absolvenți veritabili de universități veritabile.
Așadar, am început un nou an școlar – nou mai ales prin structură. Și prin noul ministru al Educației Naționale! Coșmarul cel mai mare al unora dintre cei angajați în educație îl reprezintă schimbările nefiresc de ilogice și inadecvate. Profesori, elevi, părinți devenim cobaii unui raționament… irațional.
Programa examenului de bacalaureat a rămas la fel de învechită și dezagreabilă pentru absolvenți. Modificările din ciclul gimnazial, îndeosebi la Limba și literatura română, vor să „sincronizeze” cunoștințele lor cu cele ale studenților la Filologie.
Personal, cred că fragmentarea procesului de predare, dispariția tezelor și a mediilor semestriale demotivează și mai mult elevii, deja ultra-nemotivați.
Începutul anului școlar la colegiul nostru a fost unul… grandios. Ceremonia deschiderii a fost mai mult decât impresionantă. Deschiderea liceului din 1995, în compania președintelui României de atunci, nu a avut anvergura din acest an. Discursuri punctuale, scurte și constructive, lume prietenoasă și caldă, emoții sincere mai ales la clasele debutante: pregătitoare, a V-a, a IX-a.
A fost jubileul organizat în cinstea jumătății de veac de la plecarea în eternitate a patronului spiritual al școlii noastre, iar atmosfera creată de poveștile depănate cu oameni dragi care au sculptat sufletele elevilor de mai demult e greu de prezentat în cuvinte.
Închei așa cum aș fi vrut să încep: optimist. Cred în reînvierea prieteniei, a omeniei. Mă rog în continuare pentru elevii mei – care au fost, sunt și vor mai fi! Și le doresc – ceea ce-mi doresc, de altfel și mie – ca la bătrânețe să-și petreacă timpul cu cei pe care îi aleg!
prof. ALEXANDRU POPOVICIU
Oradea, 9 Brumar, 2022
LOGO paper 