ANDREA BEATRIX: Doar un număr

Zilele trecute am citit că un elev s-a aruncat de la etajul școlii în care învață, pentru că luase nota 4 la biologie. Nici nu mai știu din care oraș, care liceu era, dar nici nu contează. Șocul a fost prea mare ca să rețin asemenea amănunte.

Norocul lui și al părinților a fost că gestul lui nu s-a transformat într-o tragedie, băiatul s-a ales doar cu o fractură craniană minoră.

Ce o fi fost în capul lui doar el știe! Eu nu îl condamn, dar cert e că frica l-a condus să facă acest gest. Frica de școală, frica de părinți, frica de profesori? Nu găsesc răspuns. O știe doar el.

Sunt elevi speriați de notele mici pe care le iau la școală și de reacția pe care o pot avea părinții, de observațiile pe care le pot face profesorii, astfel că ajung să facă gesturi de nedescris.

Nu contest faptul că notele îți pot schimba viața, în bine sau în rău, totul depinde de felul în care ești învățat de părinții tăi să îți gestionezi viața, deoarece există lucruri care nu pot merge mereu bine.

Frica unui elev poate fi alimentată în primul rând de părinți, care au pretenții prea mari și uită că frica pe care le-o implantează copiilor lasă urme adânci și va avea repercusiuni. Și unii profesori își au vina, alimentând frustrarea părinților cu diferite „observații”: „Poate, dar nu vrea, că e leneș” sau „Nu vrea să ridice mâna să răspundă” sau „E obraznic”. Mai e și frica de școală, care îi poate afecta viitorul elevului, astfel apar dezinteresul, nepăsarea, abandonul școlar și etichetarea școlii drept un iad.

Astfel, din toate direcțiile, elevul e tocat mărunt, în loc să se găsească soluții pentru problemele cu care se luptă.

Cu toții ne dorim note mari, cine spune altceva minte, dar nu întotdeauna nota reflectă realitatea. Unii elevi ajung să ia note mari doar pentru că așa vrea mama. Personal, eu nu mă simt obligată să iau note mari, iar părinții mei nu mă ceartă atunci când iau note mici (le mulțumesc și pe această cale!).

Ei mi-au explicat din clasele primare că notele sau calificativele nu sunt importante, ci bagajul de cunoștințe acumulat. O notă mică nu este o tragedie, se poate îndrepta, nimeni nu excelează la toate materiile. „Un copil trebuie să fie bun peste tot” este un mit!

Faptul că pot să plec acasă liniștită de la școală cu orice notă îmi dă liniște interioară, pentru că nu mă simt stresată și nu mi-e frică să le spun părinților că am luat 4 sau 10. Nu sunt certată, doar încurajată să acord mai multă atenție materiei respective și să îmi îndrept nota. 

Materia este încărcată încă din clasele pregătitoare, tocmai atunci când copiii își doresc să se joace, astfel că școala devine un dușman pentru ei înainte să o cunoască, deoarece pur și simplu nu pot face ceea ce le place.

Nu școala în sine e problema, ci modul de desfășurare a cursurilor. În școlile din România se face multă teorie și puțină practică, se pune accentul pe note și nu pe lucrurile cu care rămânem. Toată lumea uită că notele sunt doar niște numere care nu ne reprezintă pe noi, elevi sau adulți în devenire. Școala ar trebui să ne pregătească pentru viață, să avem parte de diferite activități din care să învățăm. 

Cu toții știm că programele școlare sunt făcute conform legii. Există niște standarde ce trebuiesc îndeplinite, dar programele școlare sunt încărcate și prost alcătuite.

Presiunea pusă pe umerii elevilor în ceea ce privește notele mari atrage frica, iar aceasta, la rândul ei, poate lăsa urme adânci. Adolescenții nu sunt imuni la frică, de aceea decurg la gesturi de neînțeles.

În felul acesta, sub presiune, elevul se simte împins să învețe la toate materiile, fără a se putea focusa pe ceea ce-și dorește să studieze pe viitor. Iar dacă nu reușește să facă față, trece în cealaltă extremă.

Chiar nimeni nu observă că unii elevi au nevoie de consiliere, de sprijin, de cineva care să îi ajute să conștientizeze faptul că greșelile pot fi privite ca niște oportunități? A greși nu înseamnă că s-a terminat totul!

Dragi părinți, ajutați-vă copiii să înțeleagă că o notă mică nu trebuie privită ca o tragedie. Nu îi certați! Nu aveți așteptări nerealiste de la copiii voștri, fiți mândri de ei, indiferent de nota din catalog! Nu îi împingeți să recurgă la gesturi extreme pentru un număr! 

Dragi profesori, lucrați la psihicul elevilor, explicați-le că sunteți alături de ei și că nota se poate îndrepta.

Doar lucrând împreună, profesori și părinți, se pot salva elevii din infern, deoarece profesorul este o prelungire a ceea ce se întâmplă acasă!

ANDREA BEATRIX PODARU