Ce legătură are Erasmus+ cu Barcelona şi Gaudi? Prin intermediul proiectului Erasmus+ “Our Digital Classroom”, pe care îl coordonez, am avut şansa de a vizita fabulosul oraş al lui Gaudi, pe care l-am descoperit plină de uimire Și admirație, un oraş viu, pulsând de energie Și frumusețe, o lume a culorilor fascinante şi clădirilor cu forme organice, neobişnuite, un joc de lumini şi contururi, istorie vie şi patriotism local.
Barcelona m-a surprins cu arhitectura îndrăzneață, modernistă, avangardistă, cu preocuparea pentru ecologie, o metropolă proaspătă, fremătând de viață, păstrându-şi totuși cu sfințenie și mândrie nedisimulată unicitatea şi curajul de a inova. Un colț de lume unde mi-ar plăcea enorm să trăiesc, pe malul Mediteranei, cu plaje curate, meticulos întreținute, faleze spălate cu furtunul pe îndelete la apusul soarelui şi mult, mult soare.
O incredibilă lume, pe care mi-am dorit de mult timp să o vizitez, anticipând cu nerăbdare trăiri deosebite şi pe care, cu siguranță, îmi propun să o revăd într-o zi. O experiență culturală fabuloasă, greu de transpus în cuvinte, care trebuie trăită și nu povestită. Asta a fost Barcelona pentru mine. Culoare, viață, forme, soare, Gaudi. Toate acestea integrate în mod eclectic printre clădiri vechi, noi, parcuri mari, între cvartale de construcții şi bulevarde care străbat și taie diagonal oraşul… Un amalgam de modernism, istorie, tradiție, simbolistică şi naționalism catalan.
Dacă ar trebui să numesc ce mi-a plăcut cel mai mult în Barcelona, nu aş şti ce să aleg. În mod sigur, Barcelona pentru mine nu înseamnă La Rambla, cu toate că ne-am plimbat pe arhicunoscuta promenadă comercială de câteva ori. Dintre ofertantele atracții turistice care o au în frunte pe Sagrada Famiglia, continuând cu casa Batlló, La Pedrera (casa Milà), casa Amatller, casa Vicens, parcul Güell, Gothic Quarter, Plaza Catalunya, Montjuic şi multe, multe altele, mă voi opri la parcul Güell.
De ce parcul? Pentru multitudinea de elemente uimitor de frumoase şi densitatea lor într-un spațiu natural exuberant. Ne-am început vizita întâmplător, pe o intrare laterală, nu pe cea principală, şi ne-am umplut ochii și sufletele, treptat, cu frumusețile parcului, mirosul de rozmarin, cimbru, lavandă sau salvie, cu vegetația mediteraneeană luxuriantă cu specii de palmieri, eucalipt, chiparoşi, migdali şi smochini. Însoțiți de țipetele vesele ale papagalilor verzi aclimatizați și cuibăriți in palmieri şi cuiburile special create de Gaudi, am intrat într-o lume de basm, cu căsuțe din poveşti, făcute parcă din turtă dulce, cu acoperişuri pline de turnuri şi turnulete colorate. Am poposit pe balcoanele terasei principale acoperite de trencadís (tip de mozaic creat din cioburi sparte de faianță, ceramică, gresie sau sticlă), am privit uluiți cele 86 impozante coloane dorice din sala hipostilă, tavanul acoperit de mozaic şi domuri colorate, am pozat coloanele de forma unor copaci care acoperă pasaje, am întâlnit forme ondulate ce evocă râuri de lavă sau stalactite. Am ieşit printre ultimii vizitatori, pe intrarea principală, după ce am pozat în neştire scara de la intrare, fântâna cu “El Drac”, grotele, căsuțele de la intrare sau sala hipostilă. Ne-am petrecut o după-amiază întreagă aici şi timpul a zburat pe nesimțite, lăsându-ne fermecați şi îndrăgostiți iremediabil de grația şi inefabilul unei lumi de poveste.
M-a urmărit, aş putea spune chiar obsedat, trencadís-ul lui Gaudi, pe care am incercat să îl „fur”şi să mi-l aduc aproape prin obiecte de uz zilnic – o cană, un toc de ochelari, o oglindă, un ceas de masă – toate viu colorate, imitând stilul inconfundabil al „arhitectului lui Dumnezeu”. Deoarece Gaudi, prin Sagrada Famiglia (ar fi fost groaznic de nedrept să nu scriu şi despre ea), atât de surprinzătoare prin dimensiune (mă asteptam ca exteriorul să pară mai impozant, dar nu mi s-a părut aşa) şi incredibilele detalii, asta a făcut – a sculptat o odă închinată divinității. Prin celebrarea vieții şi a frumosului din natură, prin uluitoarele jocuri de lumini ale vitraliilor catedralei sau zidurile organice cu forme de animale fantastice ale caselor sale, Gaudi îi mulțumeşte Creatorului pentru tot ce a imaginat în această lume. Un tărâm al basmului contemporan, al pietrei modelată de imaginație, al fanteziei debordante a unui geniu modest, a cărui viață particulară am descoperit-o într-un documentar văzut la ceva vreme după ce ne-am întors acasă.
Niciun alt oraş pe care l-am vizitat vreodată nu mi-a stârnit atâtea sentimente şi emoții şi nu mi-a încântat privirea cu o asemenea opulentă beție de culoare. O experiență multi-senzorială inedită, Barcelona pentru mine e foc, e soare, e energie, e culoare, e vânt, foşnet, nisip şi mare….
Prof. LUCIA CIGHIR
LOGO paper 