Evenimentele medicale ale ultimului an au afectat toate domeniile, iar sportul a fost printre cele mai lovite.
Personal, fac fotbal de la 6 ani. În acești 12 ani de educație formală am schimbat multe școli (Școala Primară Nicolae Popoviciu, Liceul Samuil Vulcan, Colegiul Onisifor Ghibu), dar un lucru a rămas neschimbat – pasiunea mea pentru fotbal.
Am jucat până în prezent la trei echipe: Bihorul Beiuș, Viitorul Oradea și acum joc la Luceafarul Oradea. Pandemia m-a prins în timp ce jucam la Luceafărul Oradea. În acel moment, antrenamentele au încetat.
Din punct de vedere formal, echipa nu s-a desființat, dar pe teren nu ne-am mai întalnit. Toți am simțit că ne pierdem abilitățile, am pus câteva kilograme, iar pe ușile stadionului s-au pus lacătele. Unora ne-au trecut prin cap că visele legate de fotbal ni s-au năruit.
Din fericire, după circa trei luni, situația a început să se îmbunătățească. Am revenit treptat la antrenamente, sub mâna aceluiași antrenor, Ciprian Dianu, și am reușit să strângem ceva public – prieteni, rude, curioși.
Și pe plan mondial fotbalul a fost sever afectat. Prețurile de transferuri au scăzut catastrofal, iar steaua vedetelor s-a micșorat puțin.
În ce mă privește, doresc ca fotbalul să rămână în viața mea, visez să ajung într-o ligă mai bună și, cine știe, poate chiar mijlocaș la Real Madrid.
RAUL TIRLA
LOGO paper 