Pandemia de rasism

„Nimeni nu se naște urând o altă persoană din cauza culorii pielii sale, a originii sale sau a religiei sale. Oamenii învață să urască și, dacă pot învăța să urască, pot fi învățați și să iubească”.

Un citat nobil al unui înțelept, Nelson Mandela, care a luptat împotriva rasismului.

Rasismul există încă de la începutul capitalismului. În America, sclavia a început în secolul al XVI-lea și tot atunci a început rasismul. Este una dintre cele mai frecvente și periculoase probleme, deoarece oamenilor pur și simplu nu le pasă. Discuțiile pe această temă sunt deosebit de relevante astăzi.

Rasismul provine din prejudecățile și discriminările cuiva față de altcineva și este condus de credința că propria rasă este superioară altora.

Putem diferenția astfel de tipuri de rasism. Hărțuirea este un abuz (verbal sau fizic), motivat de diferențele de rasă, care pot duce la atacuri asupra oamenilor și a bunurilor sale. Acest comportament amenințător se poate întâmpla oriunde – la școală, facultate, serviciu, transport public, pe stradă și chiar acasă.

Un alt tip este așa-numitul rasism instituțional; oamenii suferă pentru că rasismul este integrat în structura societății, în sistemul juridic, poliție, afaceri etc. Este eșecul de a oferi un serviciu adecvat și profesional unor persoane, din cauza culorii pielii sau originii lor. Poate fi observat în comportament, atitudine și poate fi determinat de prejudecăți și ignoranță.

Mulți oameni subestimează profunzimea problemei și, prin urmare, nu înțeleg consecințele pe care le poate avea rasismul.

Artwork: Denisa Sidea

Există mai mulți factori ai rasismului:

1. Categoriile – organizează oamenii în anumite grupuri;

2. Segregarea – formează preferințe, percepții și credințe rasiste;

3. Fracțiunea – acestea declanșează loialitatea și competiția în grup, menținând comunitățile albe și negre separate, din motive istorice;

4. Ierarhia – îi face pe oameni să se comporte, să simtă și să gândească ca un rasist;

5. Puterea – face legal rasismul la nivel micro și macro;

6. Pasivismul – nerespectarea sau negarea existenței rasismului îi încurajează pe alți oameni să facă același lucru;

7. Media – tinde să idealizeze oamenii albi minimizând astfel persoanele colorate.

Acest subiect, crucial în aceste vremuri de sporire a diviziunii sociale, ne invită pe toți să ne punem în locul altora, indiferent cine suntem, să rediscutăm originile noastre individuale sau de unde venim. Procedând astfel, putem ajunge să ne recunoaștem obiceiurile rele, să ne găsim stâlpii de forță, să descoperim căile de vindecare și să ajungem la o înțelegere mai profundă a ceea ce înseamnă să avem grija unii de alții.

Fiecare abordăm rasismul în mod diferit, în funcție de experiențele noastre trăite, conștiința de sine, conștiința critică și poziția în societatea noastră stratificată. Abordarea rasismului necesită compasiune și atenție, trebuie să suspendăm reactivitatea emoțională, astfel încât să putem rămâne deschiși la vizualizarea lumii din perspectiva celorlalți și să ne amintim că trebuie să avem legături unii cu alții solide, indiferent de circumstanțe sau aparențe

Fiecare persoană ar trebui să încerce să-și schimbe atitudinea negativă, pentru a ajuta lumea să depășească pandemia de rasism și să devină o societate mai unită.

DENISA SIDEA

DENISA SIDEA

Leave a comment