Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, una dintre cele mai frumoase sărbători străvechi ale poporului român.
Numele sărbătorii vine de la Dragobete, zeu al tinereții, al veseliei și al iubirii, fecior chipeș și puternic, care se credea că aduce iubirea în casă și în suflet.
Așa cum Valentine’s Day prinde amploare de la an la an și este sărbătorit în aproape orice colț al țării, și Dragobetele este prezent în mai toate locurile din România. Sărbătoarea, specifică odinioară doar Olteniei și Munteniei s-a extins, ușor-ușor, în Transilvania și Moldova, adică în zonele în care nu a existat niciodată.
Cel puțin așa povestesc etnologii.
Tradiția Lioarei, întâlnită în Transilvania, este asemănătoare tradiției Dragobetelui: într-o anumită zi din postul Paștelui, fetele din sat se întâlneau în fața unui măr sau păr înflorit, își făceau cununițe din florile sale și purtându-le, deveneau surori de cruce. „Surorile” apelau la diverse incantații în timpul acestui ritual. Astfel, una dintre ele cânta:
„Lioară, lioară,
Flori de primăvară,
Haideți să culegem
Mândre floricele.”
Iar cealaltă răspundea: „Vrei să fii surata mea?”
Răspunsul „Vreau să îți fiu surată până la moarte” echivala cu un legământ similar celui al fraților de cruce, folosit în tradițiile din sudul țării.
În Oltenia și Muntenia, ziua de Dragobete era cea în care se alegeau frățiile și se legau jurăminte între frații de cruce. Băieții sau fetele care făceau parte dintr-o ceată obișnuiau să-și cresteze puțin brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile ușor sângerânde. Astfel deveneau „frați de cruce” sau „surori de cruce”, ceea ce însemnă că unul era foarte prezent în viața celuilalt și participa la toate evenimentele, fie ele triste sau fericite.
Ritualul culegerii primelor flori de primăvară este întâlnit în toată Transilvania. Feciorii ofereau fetelor buchetele din aceste flori, iar fetele trebuia să îi sărute, ca să fie iubite tot anul. Se spune apoi că fetele care obișnuiesc să se spele pe cap cu flori de iederă și corn în ziua de Sfântul Toader vor avea noroc în dragoste tot anul.
De asemenea, în Bihor, această tradiție este respectată și adesea pusă în scenă de diferite ansambluri, precum Grupul Lioara, coordonat de doamna profesoară Antonela Ferche-Buțiu, Ansamblul Profesionist Crișana, iar cântecul fiind interpretat de mari soliști ai Bihorului, printre care doamna Florica Ungur, Lavinia Chifor.
Ultima dată când a fost pus în scenă acest obicei a fost la ultimul spectacol din 2020 la care a fost permisă prezența publicului fără nicio restricție, și anume spectacolul organizat de Ansamblul Folcloric Nuntașii Bihorului în colaborare cu Școala Populară de Arte Francisc Hubic, cu ocazia zilei de 8 martie
ALEX DAVID, EMILIA POPA
