După cum v-am promis, revenim cu interviul pe care ni l-a acordat doamna Antonela Ferche Buţiu.

Veţi avea ocazia să aflaţi câteva repere sufleteşti ale acestei distinse doamne a folclorului bihorean, dascăl şi interpret.

Interviul cu domnia-sa va fi prezentat în serial.

ANTONELA FERCHE BUŢIU

De unde această pasiune?

La inceputurile mele in ale cantatului, a fost si pentru mine intr-adevar o pasiune, care s-a transformat mai apoi intr-o profesie si desigur intr-o profesiune de credinta in aceasta arta.

Satul copilariei mele este Voivozi, comuna Popesti, la cativa kilometri de Marghita, zona de interferenta a Bihorului cu Salajul, aici avand parte de o copilarie frumoasa, crescand intr-un mediu in care folclorul era la loc de cinste, ascultand cantecele populare fredonate de parinti, bunici si de vecinele din sat, apucand sa ma bucur si de anumite obiceiuri care s-au mai pastrat, in special cele legate de sarbatorile mari.

Pot sa spun ca mi s-a sadit sentimentul de apartenenta la traditii, la cantecul si graiul popular inca de pe atunci.

Nu mostenesc pe cineva anume din familie, ci pur si simplu am prins drag de ceva atat de frumos ca folclorul, fiindca am intrat de mica in contact cu el si am trait acolo in vatra satului.

Cum aţi început să cântaţi?

Desi suna a cliseu, am cantat de mica, nu neaparat folclor. E predestinat sa se intample asa, daca ai talent si canti frumos, te remarca familia, in primul rand, „te exploateaza”… Glumesc!

Faceam spectacole in fiecare duminica pe podul din fata casei, in ulita, cum ziceam noi, pentru toti vecinii. Invatatoarea te pune sa canti la toate serbarile si uite asa de mica am fost sufletul serbarilor la gradinita, scoala etc.

Mai apoi, la liceu, am fost remarcata de directiune si mi s-a sugerat sa urmez niste cursuri de specialitate, asa ca m-am inscris la cursurile clasei de canto popular in anul 1996, la clasa regretatului profesor Marcu Leţ din cadrul Scolii de Arte Francisc Hubic din Oradea, profesor care mi-a indrumat pasii in ale cantului popular si care m-a ajutat si sa inregistrez primul album in anul 1998.

Acolo a fost si primul contact cu grupul vocal Lioara, condus de regretatul profesor, grup care si actualmente exista si functioneaza pe langa clasa de canto popular si al carui coordonator sunt.

La începuturile carierei aţi participat la concursuri? Care a fost cel mai important premiu?

Am inceput si eu ca oricare interpret tânăr, dornic de afirmare, participand la numeroase concursuri judetene si nationale la care am luat diferite premii. Am castigat trofeele concursurilor locale, de pe vremea aceea, Tinere talente si Mandru-i cantecu-n Bihor, am iesit si in afara granitelor judetului, castigând trofeul la Festivalul Pestisorul de Aur – Tulcea, Luta Iovita – Caransebes etc., dar pot spune cu mâna pe inimă că pentru mine, personal, concursul care mi-a marcat cariera a fost concursul Tezaur Folcloric – Mostenitorii, la care am participat in anul 2000.

Dupa acest concurs, realizat de Televiziunea Română, rampa mea de lansare, cum imi place mie sa ii spun, am inceput o fructuoasa colaborare cu postul national si implicit cu regretata doamna Marioara Murarescu, plecata prea devreme dintre noi.

Am regretul ca nu am apucat sa stau mai mult in preajma dumneaei si ca nu ma voi mai bucura de criticile dansei constructive si de sfaturile pretioasa pe care mi le dadea. Mi-as dori enorm sa mai fie printre noi si sa-i mai pot multumi asa cum se cuvine pentru sprijinul si increderea acordata atunci.

Rămâneţi cu ochii pe LOGOPAPER pentru a citi continuarea acestui interviu.

a consemnat ALEX DAVID

ALEX DAVID