DAIANA: În dialog cu Adriana Știube

„În viață nu doar alegem, uneori suntem aleși” – cu aceste cuvinte a pornit pe un drum frumos, dar greu, Adriana Știube, persoana care mă inspiră mereu și ale cărei articole le citesc cu mare drag.

Când vine vorba de liceu, aceasta mi-a spus că nu a optat din prima pentru Ghibu, profil jurnalism, ci își dorea să fie admisă în cadrul Liceului Pedagogic, la profilul bilingv. Ba chiar mai mult, dăduse și admiterea, o promovase, dar i-a lipsit o sutime de punct.

ADRIANA ȘTIUBE

A recunoscut că este o persoană fixistă și, văzând că planul de a intra la liceul dorit nu i-a ieșit, a devenit atât de dezinteresată încât nu i-a păsat unde a intrat, aflând însă în prima zi de școală, cu ajutorul mamei sale, că a intrat la Liceul Onisifor Ghibu, pe profil jurnalism.

Când vine vorba de articole, aceasta a mărturisit că la început era fata timidă, care nu reușea să scrie ceva Wow! ca și colegii ei. Primul ei articol s-a intitulat Let’s be different! și ține să sublinieze că, după ce l-a scris, nu l-a mai citit niciodată, pentru că nu era pe placul ei. În clasa a IX-a, pentru ea Jurnalismul era pur și simplu o materie la care avea nevoie de note și nu-și arăta prea mult interesul.

Cu timpul, lucrurile s-au schimbat și a reușit să evolueze atât de frumos, spunând că o inspiră femeile inteligente și bune, care, prin iubire și bunătate, pot topi orice suflet. Adriana a mai spus că are o admirație aparte pentru mama ei, care a învățat-o să iubească și să nu îi fie frică de ceea ce este. La fel de mult o admiră și pe bunica ei, care a învățat-o să creadă în Dumnezeu.

„Toate

experiențele

la care

vă expuneți

își lasă

amprenta

asupra

voastră.”

Pe Adriana o mai inspiră suferința și iubirea; după mine, le-a îmbinat perfect și a reușit să mă surprindă la fel de mult, vorbind atât de frumos despre iubire: „Iubirea nu cred că poate fi descrisă, doar simțită”; „Nu are nevoie de termen ca să se manifeste, are nevoie doar de sinceritate” – acestea sunt două dintre frazele care au aprins în mine un sentiment minunat.

Se sfătuia mereu cu profesorul său de Jurnalism, simțind că acesta vorbește pe limba ei.

O relație aparte o are și cu tatăl ei, acesta având o meserie care l-a făcut să lipsească pe alocuri din copilăria acesteia, dar care o încurajează să facă mereu ceea ce îi place.

Pentru ea, plânsul și scrisul înseamnă terapie, învățând de altfel să nu își mai oprească emoțiile, ci să le lase să se manifeste.

Este persoana care ascultă opiniile celorlalți, dar în același timp își ascultă inima.

În încheiere, Adriana a oferit niște sfaturi pentru cei aflați la început de drum: „Să nu le fie frică. Frica nu cred că există, e ceva proiectat de noi. I-aș mai sfătui să aibă grijă de ei și de ceea ce vor deveni. Nu conștientizați încă faptul că tot ceea ce faceți și toate experiențele la care vă expuneți își pun amprenta pe voi și într-o zi o să culegeți roadele”.

DAIANA POPUȘ

DAIANA POPUȘ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: