Părintele spiritual

Nu demult am vizionat un film cu un mesaj foarte puternic, intitulat Freedom Writers (2007), inspirat din fapte reale.

Pentru cei care nu l-au văzut, filmul prezintă o serie de întâmplări neprevăzute referitoare la neînțelegerea dintre oameni. Merită văzut!

În film au apărut mai multe probleme printre care unele sunt prezente și în ziua de azi. Rasismul sau problemele sistemului de învățământ sunt doar două dintre acestea. Sunt de părere că filmul ar sugera câteva soluții asupra unor probleme relativ vechi, dar actuale.

Ai zice că din anul 2007 s-au rezolvat sau cel puțin s-au găsit câteva soluții și că trăim mai uniți acum. Adevarul e că problemele încă persistă, chiar și după treisprezece ani. În 2020, școala online și tehnologia avansată pe care ar trebui să o avem nu ne rezolvă problemele existențiale. Elevii si profesorii au obosit acum, iar școala nu mai e despre învățatul lucrurilor noi. Totul se rezumă la note și la „trebuie să trec clasa”.

Am auzit fără să vreau replica unui băiat în stația de autobuz: „Nu trebuie să îi spun mamei despre nota mică pe care am luat-o, pentru că îmi va lua telefonul”. Celălalt băiețel cu care vorbea a început să râdă de el și să se laude cu tableta lui performantă nou-nouță.

Veți spune că sunt doar copii și că e normal, că acel copil a ajuns acasă și tot s-a aflat despre nota lui mică sau că mama sa i-a luat telefonul pe bună dreptate, pentru că nu a învățat și că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic cu el. Ei bine, eu cred că așa se creează „diferențele” dintre oameni.

De fapt, aceste diferențe nu ar trebui să existe pentru că toți avem aceleași drepturi și suntem ființe umane cu coloană vertebrală și simțul rațiunii. Cel puțin așa ar fi normal, dar având în vedere că acestea există, realizez că scenariul descris mai sus este unul imaginar, o lume perfectă fără război sau ceartă. Suntem toți oameni, totuși fiecare e diferit. Fiecare are stilul propriu, rutina proprie, care, odată deranjată, se instalează elementul numit haos, chiar dacă nu toți denumim acest termen la fel – unii îl numesc spontaneitate,  schimbare de plan sau hazard.

În plus, nu suntem perfecți și nu vom fi perfecți. Poate acel copil nu se descurcă atât de bine la școală, dar cu siguranță se descurcă amai bine la altceva. Să fim sinceri: materia este prea multă ca să fii cu adevărat atent la ceva. Acesta este punctul meu de vedere, bineînțeles. Nu mă înțelegeți  greșit, cred că omului îi trebuie cultură generală, că ne trebuie informație, dar nu așa. Fiecare profesor își prezintă materia detaliat și are așteptări mari de la elevi, să asimileze informația primită în cel mai scurt timp posibil. După ce acest lucru este realizat, observăm că informația învățată acum o săptămână începe sa fie uitată, iar în timp elevul nu rămâne cu nimic.

Să mai adaugăm și faptul că dorința de cunoaștere a elevului scade pe măsură ce primește în schimb doar vorbe reci sau niciun fel de sentimente din partea profesorului. Nu e cazul meu, dar cunosc mulți elevi cu această problemă.

Să revenim i la film. O să vă povestesc câteva scene care m-au impresionat, în speranța că vă voi convinge să vizionați filmul.

Profesoara se ambiționează așa de mult încât ajunge să cumpere chiar ea, din salariul ei, cărți pentru toți elevii din clasa de engleză, în timp ce minim o sută de exemplare noi stau pline de praf pe rafturi în biblioteca scolii. Dar școala nu folosea acele cărți, pentru că riscul era prea mare și elevii le-ar fi putut distruge. Așa că foloseau niște adaptări sau repovestiri ale cărților. După foarte multă folosire, acestea s-au deteriorat în timp, iar școala tot nu a folosit cele originale. Din păcate, unele școli nu folosesc nici în prezent materialele didactice furnizate de stat. Din nou, nu ie cazul meu, dar cunosc elevi care nu au avut instrumentele sau materialele necesare pentru a termina cele zece clase obligatorii.

Profesoara a dat dovadă de inițiativă când a încercat un nou stil de predare, observând că există multă tensiune în relația dintre elevi; fiecare elev a primit un caiet și a fost îndemnat de doamna profesoară să scrie un jurnal. Aceasta le-a promis că le va citi doar dacă și elevii vor fi de acord.

M-a emoționat scena revenirii dupa vacanța de vară, cu forțe proaspete. Profesoara i-a rugat să spună câteva cuvinte la începerea unui an școlar nou. Un elev a povestit, din jurnalul de anul trecut. „Această vară a fost cea mai rea din scurta mea viață de paisprezece ani”; „Ar fi trebuit să cer ceva mai ieftin de Crăciun” – sunt două din replicile băiatului.

„De ce să mă mai obosesc să vin la școală ca să iau note bune, dacă nu am casă? Autobuzul oprește în fața scolii. Simt că o să vomit. Port hainele de anul trecut, pantofii vechi și nu am o tunsoare nouă. Credeam că lumea o să râdă de mine. În schimb, sunt salutat de câțiva colegi din clasa de engleză de anul trecut și atunci înțeleg. Doamna Gruwell, profesoara de engleză din anul trecut, e singura persoană care mă face să cred că există speranță. Vorbesc cu prietenii de anul trecut de la engleză despre excursii. Încep să mă simt mai bine. Am primit orarul. Prima oră este engleză cu doamna Gruwell, sala 203. Când intru în clasă, simt cum problemele pe care le aveam nu mai sunt atât de importante. Sunt acasă.”

Această scenă este urmată de o îmbrățișare de grup.

„Profesorii

sunt

printre

puținele

persoane

care

îi pot

convinge

pe tineri

mai

există

Speranță!”

Consider că această secvență evidențiază faptul că sistemul actual de învățământ este unul problematic, care se ghidează după o mentalitate învechită. Dacă fiecare profesor ar pune accent pe dezvoltarea personală a individului în societate, acesta ar deveni părintele spiritual al elevului, totodată ghidul și un posibil model de urmat după incheierea ciclului liceal.

Pentru sistemul de învățământ, comportamentul profesoarei face o diferență majoră. Copilului i se ridică moralul, stima și încrederea de sine cresc. Schimbarea majoră de care sistemul de învățământ ar trebui sa țină cont este comportamentul profesoarei raportat la elevi, fiind un model de urmat.

În concluzie, vreau să evidențiez faptul că nu ai nevoie de mult ca să devii o persoană mai bună. Profesoara a avut inițiativă și dorința de a-i ajuta pe elevii care nu știau cât de norocoși sunt pentru că se aflau la ora ei. Probleme sunt; soluții se găsesc, dacă fiecare persoană ar avea inițiativa proprie.

Așadar, filmul Freedom Writers este foarte actual, îl recomand cu căldura atât elevilor, cât și profesorilor care cred în elevii lor mai mult poate decât cred ei înșiși.

CEZARA IANOȘ

CEZARA IANOȘ

Cezara Ianoș este într-a X-a A la Colegiul Național Onisifor Ghibu, profil Filologie – Engleză Intensiv, clasa prof. Sándor Lilla.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: