Bullying a.k.a. șmecherie

Ca de obicei, nu știu cum să încep un lucru, deci o spun direct: România e revoltată, oripilată și îngrozită. De câteva zile circulă pe Net și la TV un filmuleț în care patru domnișoare agresează o alta, pe motiv că victima „se dădea la al meu” (iubitul agresoarei).

De menționat este faptul că fetițele, la drept vorbind, au între 12 și 14 ani, ceea ce e cam nasol…

Cu siguranță ați văzut scena, ați văzut că totul a fost filmat de un băiețaș extrem de amuzat și, în același timp, extrem de vehement în încurajarea mascaradei cu exclamații precum: „Dă-i mai tare!”

Am auzit de-a lungul timpului că generația din care, din păcate, fac și eu parte a primit multe pseudonime: generația Z, generația Balenciaga, generația vloggerilor și exemplele pot continua. Ei bine, hai să lăsăm indignarea de-o partea și s-o dăm pe aia dreaptă: suntem generația lipsită de educație și principii.

Școala e văzută ca fiind responsabilă pentru educația copiilor, adolescenților, viitorilor adulți; indiferent că vorbim de o școală în regim de stat sau una în regim privat. Cum vine asta? Doamna Anisie, în prezent ministru al Educației, e obligată să educe un copil care nu e al dânsei? Doamna profesoară de desen are „în patrimoniu” educația unui copil care nu îi aparține? Sau nea Ionel, care la un moment dat a dispus de o sumă de bani și a înființat un liceu privat, are responsabilitatea să ofere unui impertinent cei șapte ani de acasă, în condiția în care părinții au avut grija să crească „un șmecher sau „o șmecheră”? Nu poți pretinde, ORICINE ai fi, de la o instituție să-ți educe copilul. Asta se face acasă.

Și eu am fost copil, și eu aveam „lupte de stradă” cu vecinul meu, Andrei, în fiecare seară și se încheiau când fratele meu mă ducea cu forța acasă sau mama afla ce am făcut. Dar tot „războiul” ăsta avea iz de joacă. Și eu am avut pusee la modul: „Dacă o prind, îi smulg părul”, dar a apărut tata – care nu mi-a dat niciodată o palmă, deși azi i-aș fi recunoscătoare pentru ea – și când i-am spus „planul”, m-a informat că după ce fac asta, o să primesc prima mea bătaie, fiindcă făcând asta, îmi bat joc de mine, reacționând primitiv, și de cei șapte ani de acasă.

Tot ceea ce vedem azi e lipsit de valoare și principii. Fetele nu mai știu care e diferența dintre a fi frumoasă și a fi vulgară. Sexualitatea e peste tot. Multă și de prost-gust. Frumosul place oricui, vulgaritatea doar unei minți înguste. Unele mame își crescle fete având la baza ideea de a cuceri. Și nu, nu lumea, ci sexul opus.

Ideea de „femeie” – știți voi, tipele alea pe care azi le numim bunici și în unele cazuri mame – nu mai există și această părere nu mi-o poate schimba nimeni. Viitoarele și actualele femei nu mai au principii, multe nici nu au habar de însemnătatea acestui substantiv.

Fetele nu mai sunt încurajate să facă ceva reprezentativ cu viețile lor, să se autoeduce, să facă ceea ce le place, să pună mâna pe o carte și să învețe că „bătaia” prin cuvinte doare mai mult și e mult mai elegantă decât cea bazată pe principiul „Pumnii mei minte nu are”. Și când spun „bătaie prin cuvinte”, nu mă refer la jigniri sau înjurături. Există o artă subtilă. Se numește sarcasm.

Adolescentele au impresia că aceste comportamente le aduc ceea ce ele caută, le pun pe un piedestal, de unde Făt-Frumos le va lua. Îmi pare rău să dezamăgesc, dar un Făt-Frumos nu o să se preteze la genul acesta de fete, viitoare femei. Un snob cu mintea netedă, în schimb, da.

Adolescentele pe care le vedem azi la un moment dat vor fi mame. Realizăm oare? E un cerc vicios și mă rezum doar la a spune asta…

În limba engleză, acest tip de agresiune se numește bullying. În România e mai simplu de reținut, îi spunem simplu: șmecherie. Am fost victima bullying-ului; poate am mai spus asta aici, dacă nu, o fac acum. În clasele gimnaziale eram destul de grăsuță și adesea timidă, fapt pentru care eram ținta acestor șmecheri și șmecherașe, care azi au cam același nivel de educație.

Urmările au fost nasoale și extrem de lungi. Stima de sine am uitat-o undeva prin clasa a VI-a, la fel și încrederea în sine, fapt pentru care, până nu de mult, un compliment banal al unui băiat avea în mintea mea ca și concluzie: „Ăsta sigur mă minte”. Dar oare pentru fetița de 13 ani, care vor fi urmările psihologice ale acestui atac? Oare câte astfel de cazuri se petrec zilnic, fără ca ele să fie date publicității și câți copii suferă și au parte de aceste „tratamente”?

Toată lumea e oripilată, dar e o chestiune de timp. Vom uita și nu se va schimba nimic. La fel ca și când pui paie pe un foc: o flamă mare la început, care devine cenușă purtată ulterior de vânt și, cel mai probabil, nimeni nu își va mai aminti că acolo a fost un foc.

Până când va fi așa? Până când părinții își vor asuma situația și vor ști ca odrasla trebuie educată acasă, trebuie să învețe să respecte și să își apere demnitatea frumos și civilizat.

Suntem ipocriți. Am mai spus asta și o repet la infinit. Pot să arat filmulețul întregii Românii; unii vor fi oripilații, alții… Lumea nu se va schimba până când ideea de familie nu va fi din nou ceea ce era cândva: prima instituție în care copilul primește educație. Dacă baza aceasta este solidă, copilul va ști ce să aleagă în viață, cu ce oameni să își creeze anturaj, va ști cum să gestioneze situațiile. Adesea stângaci, ceea ce e mai preferabil decât o păruiala sănătoasă, pumni, scuipat și jigniri.

Când eram prin clasa a XI-a, unii colegi își exprimau dorința introducerii educației financiare în școli. Hai să fim niște needucați, dar să avem bani, nu? Doar în România „cu bani cumperi orice” (am auzit asta de la un băiat care a fost dat afară de la Bac). Școala finisează ceea ce familia a șlefuit din greu la momentul potrivit.

Sistemul românesc de învățământ geme de nevoia unei educații anti-bullying și a unei educații sexuale. Asta e o alta poveste lungă și agonizantă, spun însă doar atât și vă las să trageți concluziile: suntem prima țară din UE la numărul de mame minore.

Închei prin a spune ceva adolescentelor și puteți să o luați cum vreți, viața mea va fi la fel: bătaia „din gură” doare mai tare și e așa, mai… soft, în schimb varianta primitivă cu „pumnii mei minte nu are” nu face cinste unei domnișoare. Făt-Frumos iubește prințesele.

Să fiți iubiți și să nu uitați că fiecare om își are propriii monștri.

Fiți mai buni și mai înțelegători!

ADRIANA ȘTIUBE

ADRIANA ȘTIUBE

Adriana Ştiube este absolventă a promoţiei 2019 a Liceului Teoretic Onisifor Ghibu Oradea, profil uman, Filologie – Jurnalism, clasa prof. Luminiţa Feşnic. În prezent este studentă în anul II a Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii din Oradea, specializare Psihologie.

5 comments

  1. Copil frumos si drag, iti multumesc; simt ca incepi sa descifrezi pe indelete lumea, sa ii vezi substanta, vulnerabilitatile, confuzia, falsele pretentii, valorile gresite, dar si pe cele autentice si rodnice; fetita mea are varsta ta, copil al mileniului nou; si ea are voce puternica si ganduri articulate, dornice sa patrunda sensurile cele mai importante; cu toate astea, curajul tau imi aminteste si de mine, cea de acum un sfert de secol; fiti invatatori buni prin faptele voastre si prin vorbele voastre pentru cei din jur; vei vedea ca indiferenta lenesa este numitorul comun, dar in multime sunt si acei cativa oameni faini care vor fi inviorati si incurajati de cuvintele tale si de gesturile tale; ei, ca si tine, vor fi activisti ai binelui sanatos; te imbratisez, Lavinia! Cresti frumos si imi esti draga.

    Like

  2. Imi cer scuze, Adriana. Numele tau este Adriana. Mi-am dat seama de greseala dupa ce am trimis comentariul. Te rog mult sa corectezi tu, pt ca eu nu mai am acces la text. Multumesc pentru intelegere! Spor in toate!

    Like

  3. Știube Adriana

    Ce cuvinte frumoase! ❤️ Mulțumesc, doamna Liana, mă bucur enorm de mult de fiecare data când cineva îmi “citește gândurile” și își exprima opinia cu privire la ele. Toate cele bune! ❤️

    Liked by 1 person

  4. Cu prietenie, draga Adriana! ❤ exaaaact! feedback si colaborare reala in plan mental, emotional, energetic; si eu as vrea sa vad mai mult din acest fel de participare – deschisa, rostita, exprimata. Iti doresc curaj, energie, eforturi prielnice si rodnice tie (dar si celorlalti, pentru ca voi sunteti cei care schimbati lumea asta care poate fi cu mult mai buna, mai frumoasa si mai curata).

    Like

  5. Știube Adriana

    “… voi sunteti cei care schimbati lumea asta care poate fi cu mult mai buna, mai frumoasa si mai curata.”, cu siguranță! ❤️ Mi-a plăcut mereu să cred că lumea poate fi schimbată de oamenii fericiți. Din bunătate se naște fericirea, iar fericirea ne dă aripi… Vă îmbrățișez! ❤️

    Like

Leave a Reply to Știube Adriana Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: