Face-lift pentru o rezervație naturală

În ultimii câțiva ani, am fost contemporani cu dispariţia unui ecosistem unic în Europa – vorbim de rezervaţia naturală Pârâul Peţea din staţiunea Băile 1 Mai. Cei treizeci de ani de democraţie i-au fost fatali, dar sunt oameni care vor să-i dea o altă viaţă, chiar dacă aceasta nu va fi ca odinioară.

Peţa la restart

După ce de mai bine de patruzeci de ani pârâul Peţea nu a mai trecut prin nicio lucrare de reabilitare sau de igienizare, a venit timpul ca acesta să prindă contur. Primarul comunei Sînmartin, Cristian Laza, este cel care a gândit realizarea lucrărilor de igienizare şi reabilitare a lacului: „După ce am făcut igienizarea, igienizare care nu a fost realizată de prin anii ’80, am văzut digul acela şi mi-a venit ideea să-l valorificăm turistic şi să arătăm frumuseţile naturii şi a rezervaţiei naturale şi turiştilor”.

Atât igienizarea, cât şi împrejmuirea lacului au fost realizate printr-un proiect european transfrontalier RO-HU-53, valoarea proiectului ridicându-se la suma de 2,7 milioane de euro. Igienizarea s-a făcut în regie proprie, costul total fiind undeva la 30.000-35.000 de lei.

Pe lângă acest proiect de igienizare şi reabilitare a lacului, mai există şi un altul scos la licitaţie, în valoare totală de 7 milioane de euro. Proiectul prevede reabilitarea staţiunii de la zona de promenadă, la schimbarea conductelor de apă şi amenajarea parcurilor: „Proiectul este de la intrarea în Băile 1 Mai până la Ştrandul cu valuri, şi în dreapta până la zidul care urcă la Haieu”.

Ce spun experţii

În urmă cu câțiva ani, rezervația pârâul Pețea din stațiunea Băile 1 Mai din judeţul Bihor era cunoscută pentru găzduirea nufărului Nymphaea lotus var. Thermalis, unic în Europa, a melcului termal Melanopsis şi a peştelui din specia Roşioara lui Racoviţă. Datorită exploatării excesive a zăcământului termal, lacul nu a mai putut face faţă, iar în anul 2015 s-a produs secarea acestuia.

Așa cum era de așteptat, reducerea masivă consumului de apă termală, datorat pandemiei, a condus la creșterea nivelului apei termale în Ochiul Mare. Specialiştii de la asociaţia Aqua Crisius declară: „Noi am observat fenomenul de revenire a apei termale în lac, de fiecare dată când consumul acesteia a scăzut (de regulă, în luna aprilie, odată cu stoparea încălzirii locuințelor și în vreme ce numărul de turiști era unul redus), dar odată ce acesta creștea, apa termală dispărea, izvorul fiind activ pentru o perioadă de aproximativ 1-1.5 luni.”

Ochiul Băii în perioada de urgență. Sursă foto: Facebook Ovi D. Pop

Potrivit asociaţiei Aqua Crisius, acviferul Felix – 1 Mai (resursa geotermală) este identic cu cel al Oradiei. Cu alte cuvinte, resursa exploatabilă este aceeaşi în cele două staţiuni ca şi în municipiul Oradea. „Oradea se încălzeşte în opt puncte termice din cartierul Nufărul cu apă termală, fără reinjecţie, iar în municipiu avem ştranduri, piscine şi aquapark, alimentate cu apă termală”, au declarat cei de la Aqua Crisius.

Reactivarea izvorului termal sublacustru din rezervație nu a reprezentat ceva deosebit, ci mai degrabă posibilitatea măsurării debitului Peței, aval de rezervație, practic a debitului natural de realimentare al acesteia. Nu mică le-a fost mirarea celor de la Aqua Crisius să constate că debitul de apă termală care vine dinspre Ochiul Mare este de trei ori mai redus ca în 1979, atunci când a fost sistată pentru 24 de ore, la ordinul vicepreședintelui Consiliului Județean, activitatea tuturor sondelor care exploatau apa termală. Situația pandemiei, probabil istorică, în lipsa exploatării apei termale, le-a permis să măsoare din nou debitul natural de realimentare a rezervației, ceea ce probabil reprezintă un viitor sumbru pentru perspectiva exploatării apei termale din acviferul Felix – 1 Mai – Oradea, dacă acest lucru se va realiza în același mod ca până acum.

Referitor la măsurile ce ar trebui luate în vederea opririi exploatării excesive a zăcământului termal, specialiştii de la Aqua Crisius sunt de părere că nu ar trebui să existe o stagnare a exploatării apei termale, ci mai degrabă o exploatare sustenabilă a acesteia. „În primul rând, ar fi necesară o evaluare a ratei de realimentare a acviferului, practic să știm de câtă apă termală exploatabilă dispunem, iar ulterior controlat volumul de apă extras, prin limitarea consumului și mai ales reinjectarea apei termale unde este posibil”, susţin aceştia.

Ochiul Băii (1960). Sursă foto: Facebook Oradea – Grosswardein – Nagyvarad

Întrebaţi fiind cine ar trebui să fie tras la răspundere pentru că s-a ajuns în această situație, aceştia au declarat că „principala instituție responsabilă pentru exploatarea resursei geotermale este ANRM (Agenția Națională pentru Resurse Minerale), dar pentru situația prezentă este imposibil să fie tras la răspundere un singur individ sau o singură instituție, deoarece exploatarea iresponsabilă implică numeroase instituții și persoane fizice”.

PENTRU A CITI PARTEA A DOUA A ACESTUI REPORTAJ, RĂMÂNEȚI CU OCHII PE LOGOPAPER!

MARIA PAȘCALĂU

MARIA PAŞCALĂU

Maria Paşcalău este absolventă a Liceului Teoretic Onifor Ghibu Oradea, promoția 2019, secţia filologie – engleză, clasa prof. Sándor Lilla Adél, în prezent studentă în anul II la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii din Oradea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: