Pădurea-i neagră și totul doarme,
În urmă nu-i nici soarele răsare,
Cărările de neguri sunt umbrite,
În flăcări negre poleite.
Dar cerc de foc se-arată-n vale,
Și se apropie-n pas de om,
Și parc’ gonesc acum la cale
Doi iubăreți de parcă n-au un somn al lor.
La poale de stejari bătrâni,
Se clatină un felinar,
În urmă, umbre de stăpâni,
În față, lacrimi de cristal.
Iar pe măsură ce iuțesc,
Pasul…domol la vale,
Așa de repede nutresc
La alte planuri de scăpare.
La umbra lunii-n cer pătate,
Cu picuri grip e albul sfânt,
Coboară-n ramuri tremurate
Doar un îndemn la suflet cânt.
Căci în iubire nu-i durere,
Ci doar împărtășire-n rău,
Cum s-au ascuns doar de părere
Și n-au păcătuit în hău!
Dar codrul are viața lui,
Și loc de-ascunzătoare,
Iar din iubire crește pui
Și mama e cuvântătoare.
Dar la un moment dat spre zi,
Se-ncetinește felinar pictat,
Căci în spate-i cerul gri,
Și doar în față e destin sperat.
Se clătinase felinarul în spate,
Și se uitaseră și oamenii din urmă,
Căci demonstrau prin a lor fapte
Că viața celor doi n-o curmă.
Și sunt frumoși și tineri bucălați,
Cu părul creț și ochii verzi,
Dar pentru noi, ei nu-s creați
Doar pentru-a frumuseții crez.
Iar după felinar din vale,
Lumina-i stinsă cu-o suflare,
Apoi se-arată lor la cale
O altă boare și răcoare.
În munții păstorii îi cunună,
Și ei își fac o turmă,
Și-o pasc pe pajiști împreună,
Și nu se-așterne nicio brumă.
Dar și în noapte și în zi,
Un felinar mai bate,
Nu-n suflet suflet palid și-unul gri
Ci unul ce răzbate.
Ce-i poartă din păduri afară,
Și-i arde-n suflet să iubească,
Și picură cu-o călimară
O poezie ca să crească.
ALEX TOPAI
ALEX TOPAI
Acest text i-a adus lui ALEX TOPAI din VIII B mențiune specială la concursul de creație literară organizat de Consiliul Şcolar al Elevilor cu ocazia zilei de Dragobete, la secțiunea Poezie, la gimnaziu.
