Puse în laţ și numite bestii

Zilnic, oamenii se confruntă cu anumite probleme: mașina nu mai pornește, ciorba s-a stricat, telefonul nu este destul de performant. Toate acestea sunt nimicuri, în comparație cu problemele oamenirii.

Toate problemele planetei sunt și ale noastre, nu doar ale mele sau ale mai știu eu cui, ci ale noastre. Greșelile nu sunt de ieri sau de azi; din păcate, după spusele unora, ar putea fi cam târziu să mai salvăm ceva.

În loc să căutăm soluții, aruncăm vina de la unul la altul și îi așteptăm pe alții să ia inițitiva. Astfel, nu condamnăm la moarte doar omul sau animalul; de fapt și de drept condamnăm la moarte întreaga putere a existenței.

Nu vreau să pun vina în cârca altora, vreau să îmi asum unele greșeli și, de ce nu, sa propun câteva soluții.

dogs

Artwork: Oana Naghiu

În cei 16 ani ai mei, am ajuns sa cred ca animalele sunt mult mai umane decât mulți oameni. Ați văzut vreodată o cățelușă să nu își hrănească puii? Sau o găina să nu își încălzească puișorii? Nu! Din păcate, abandonul propriului copil și uneori chiar uciderea aceatuia este mult mai frecventă printre oameni.

Se spune că omul ar fi o ființă superioară, doar pentru simplul fapt că ce? Are capacitatea sa vorbească? Să gândească? Dacă un animal își apără puii și îi iubește, sărmanul, din pur instinct, iar omul, așa-zisa ființă superioară, nu are această capacitate, știm noi sigur pe cine puneam în laţ și numim bestii?

Ce-i drept, nu putem avea prea mari pretenții de la omenire, dacă noi, de Ziua Pământului, lansăm baloane in aer si bărcuțe de hârtie pe ape.

Este trist ca omenirea a ajuns sa trateze viața necuvântătoarelor ca pe un obiect.

Omul este o ființă egoista și iresponsabilă, chiar dacă nimeni nu recunoaște asta. Arătăm cu degetul pe unul și pe altul ca la 20 de ani nu este suficient de matur, dar un om, un adult de 35 de ani, care îi face cadou unui copil de nici 6 ani un animal, un suflet, este cu adevărat definiţia responsabilității. Îi face un moft unui țânc, ca mai apoi sa uite de noua jucărie. Problema est că jucăria asta are viață, simte foamea, setea, frigul, frica și durerea.

Mulți se fac că nu văd sau nu le pasă că străzile sunt pline de cadourile unor părinți incapabili sa spună nu in fața propriei odrasle. Câți pui au fost luați mult prea devreme de lângă mamele lor, ca de Crăciun să aibă pe cap o fundă roșie sub un brad? Cui ii pasă că, poate Crăciunul următor, acest cadou îl vom găsi la colț de  stradă, înfrigurat și flămând ?

Mulți spun ca adăposturile ar trebui să îşi facă treaba. Dar nici ele nu au o capacitate atât de mare încât să facă față numărului mare de animale abandonate.

Așa că voluntariatul in aceste locuri ar fi o soluție foarte bună – să nu ne fie rușine să curățăm și să le hrănim, deoarece și noi mergem la baie, și noi mâncăm.

O altă idee ar fi adoptarea unui animal, dar doar când suntem destul de conștienți de responsabilitatea pe care ne-o asumăm. Dragostea primită din partea unui animal abandonat nu are limite… Spun asta din propria experiență.

În urmă cu un an, bunicul meu a găsit în mijlocul câmpului, pe o grămadă de haine, o cățelușă, o bătrânică extrem de iubitoare și jucăușă. Aceasta ne-a bucurat cu cinci puiuți și a demonstrat ca este o mama iubitoare. Bucuria cu care ne întâmpină de fiecare data când mergem in sat este cel mai bun mod de ne arată iubirea ei.

Aş vrea să pun o întrebare, de fapt două: De ce lovim o ființă care nu ne-a greșit cu nimic? De ce o privim cu dispreț ? Ne plângem ca animalele străzii sunt agresive, dar știe cineva motivul?

Un animal mereu va reacționa violent la frică și foame. Așa că o provocare ar fi să hrănim animalele străzii. Când vedem un câine sau o pisica prin cartier, sa încercam sa ne lipsim de o cana cu apa, o felie de pâine și, de ce nu, puțină afecțiune. Oricum, românii sunt cunoscuți ca arunca kilograme de mâncare lunar, măcar sa aruncam cu un folos, dacă tot aruncăm.

Speranțe, clar, mai sunt să schimbăm ceva. Speranța suntem noi, tinerii de azi, deoarece creștem și devenim adulți cu alte idei și alte perspective de viață.

OANA NAGHIU

oana naghiu

OANA NAGHIU

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: