DIANA VLAD: Post-scriptum la o fotografie din ’75

Cu referire la materialul Cătălinei Votav, Pură întâmplare sau nu? Povestea continuă!, vreau să încep prin a menţiona că drepturile de autor în România sunt precar reglementate şi sistemul naţional de protecţie a drepturilor de autor este fundamental diferit de modelul de copyright din Common Law. Astfel, există diferenţe şi particularităţi ce variază de la ţară la ţară. Desigur, există şi numeroase convenţii sau tratate care impun reguli generale, de bun-simţ, ţărilor semnatare, în vederea armonizării unor practici.

Mentionez faptul ca protecţia drepturilor de autor afecteaza operele originale de creatie artistică; astfel, implicarea autorului trebuie evaluata in raport de creativitatea, complexitatea si executia etalata în opera. În orientarea actuala a practicii international, se observa ca acest criteriu de originalitate este tot mai restrictiv, mai ales în materie fotografică, unde în genere vorbim de multe fotografii stock sau snapshot, unde singura implicare a asa-zisului autor e faptul ca a declansat aparatul pentru a capta o imagine.

Astfel de fotografii nu beneficiaza de protectia dreptului de autor stricto senso, reglementat de Legea nr. 8/1996. Aceste fotografii au cel mult o componenta materiala, posibil aducatoare de profit, în eventualitatea vânzării.

CITEŞTE ŞI: Cum să fotografiezi fără s-o păţeşti

In cazul de faţă – cu sau fara protectia pe latura morala a dreptului de autor – ne aflam in prezenta unei derogari: art. 33 din Legea 8/1996 statueaza ca utilizarea unei opere e permisa fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii, daca opera e utilizata „exclusiv pentru ilustrare in invatamant”.

Personal, consider ca aceasta exceptie poate justifica utilizarea fotografiei in cauza pentru a ilustra manualul, fara sa aduca repercusiuni pentru utilizator – in speta, editura. Reproducerea nu contravine bunelor moravuri, nu prejudiciaza autorul sau persoanele reprezentate.

Ca si nota suplimentara, la momentul realizarii fotografiei era in vigoare Decretul 321/1956 privind dreptul de autor, care vorbea de protectia fotografiei artistice, deci nu a oricarei fotografii, si permitea fără consimţământul autorului „reproducerea chiar integrală, în ziare sau in alte  publicaţii periodice”; mai mult, persoana fotografiată nu beneficia de niciun drept!

Cred ca aceasta fotografie de familie are o poveste interesanta sub aspectul cum a ajuns sa fie publicata in manual, mai mult decat sub incidenta vreunei incalcari de legislatie. Cred, de asemenea, ca ar merita contactata compania pentru a spune ca este sursa fotografiei sau chiar persoana care a realizat fotografia.

Tot timpul o situaţie juridică are mai multe variante, care trebuiesc analizate ca întreg, pentru a putea aplica în mod corect normele legale.

DIANA VLAD

diana-vlad

DIANA VLAD

Absolventă a Liceului Onisifor Ghibu Oradea, promoţia 2008, Diana Vlad a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj şi şi-a dat licenţa cu un studiu privind fotografia de portret. În prezent, este consilier juridic la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: