ANDREI IOVA: Drumul spre succes sau spre o situaţie financiară nesigură?

Adesea stau şi mă gândesc la orientarea mea după ce îmi voi termina studiile. Cum aş putea să fac dintr-un lucru ce mă pasionează un mediu de unde mi-aş putea câştiga existenţa? Nu mă regăsesc în nimic din ceea ce am fost învăţat până acum de cei ce îmi predau şi mă instruiesc în cursul vieţii.

Opinia mea personala despre sistemul de invatamant din zilele noastre este una destul de proasta; majoritatea profesorilor predau conform manualului invechit. Desi modul de predare este acelasi ca pe vremea comunismului, nu ii invinovatesc pe profesori; unele materii raman aceleasi, de exemplu psihologia sau logica raman neschimbate, oricat de noi sau vechi ar fi manualele, dar sa explici lucrurile printr-un exemplu sau să incerci alte metode, ce ar atrage elevii asupra materiilor, este cu totul altceva.

Pe langa faptul ca ne sunt impuse niste reguli stupide, ce ne deruteaza si ne fac sa fim toti la fel, ne rup si de creativitate. Regulile impuse intr-o institutie scolara, precum uniformele sau sanctionarea elevilor cu note pentru comportament, nu ii vor ajuta sa se ambitioneze sa invete mai mult sau sa ofere un respect reciproc, ba chiar ii pot demoraliza.

Nu vorbesc de scolile din Finlanda, unde elevii au rezultate excelente, nu au teme si participa la numeroase activitati extrascolare, sau scolile din Franta, unde regimul este mult mai strict ca la noi; ma refer in mod specific la cele din Romania.

Chiar daca uniforma scolara nu ingradeste libertatea de exprimare, unii dintre elevi au propriul stil de imbracaminte sau preluat de la altii, in care ei se simt in largul lor. Blugii rupti si tricourile care sunt la moda in zilele noastre sau uniformele monotone nu influenteaza stilul de invatare sau disciplina.

Inca din clasa I-a ni se impun niste reguli, sa ridicam mana daca dorim sa raspundem sau eventual suntem sanctionati daca ne exprimam opinia asupra lectiei predate de profesori.

Sistemul educational român pregateste muncitori de rand; practic, ii antreaza sa fie subalterni si sa asculte; cartile impuse pentru „examenul maturitatii” si literatura universala in scoala mie, personal, nu imi par interesante deloc. Spun sincer asta pentru ca, desi imi place sa citesc, acelea nu ma atrag. Unora le place sa invete despre trecutul si povestirile fictionare sau inspirate de realitate ale marilor scriitori români si vad ceva in sensul acesta, dar altora le plac cartile de autoeducare ale antreprenorilor contemporani, care spun explicit cu ce ai de-a face in zilele noastre sau chiar dramele si romanele autorilor straini.

Am auzit despre mari domnitori români si realizarile lor, despre poeziile scrise de marii scriitori ce aduc o influenta sentimentala, dar nu am invatat pana in clasa a X-a niste reguli de baza ale unei cariere financiare de zi cu zi; nu vorbesc despre faptul de a invata cursul unui agent imobiliar sau al unui investitor, ci despre economiile ce trebuiesc facute in viata de zi cu zi si distributia lor, pentru a ma favoriza pe viitor.

Majoritatea absolventilor ce fac si o facultate ajung angajati ai statului sau ai unei firme, putini sunt cei ce ajung liber-profesionisti, adica medici cu cabinet particular sau avocati, insa si mai putini cei ce reusesc sa ajunga niste investitori sau profesori in arta conducerii si coordonarii unei echipe, niste lideri.

Citeşte mâine în http://www.logopaper.com continuarea acestui eseu.

ANDREI IOVA

andrei-iova

ANDREI IOVA

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: