Dacă ar fi să descriu trecerea de la gimnaziu la liceu într-un singur cuvânt, probabil aș spune „ciudat”. Nu neapărat în sensul rău, ci pentru că într-un timp foarte scurt ajungi să treci de la lucruri pe care le știai aproape pe de rost la un mediu în care aproape totul este nou: colegii, profesorii, sălile, regulile, programul și, poate cel mai important, felul în care trebuie să te descurci singur.
În gimnaziu, după patru ani petrecuți în aceeași școală, știi deja cine întârzie mereu, cine uită tema, cine face cele mai bune glume și care este profesorul care observă orice. La liceu, toate aceste lucruri trebuie descoperite din nou. În prima zi intri într-o clasă în care aproape nimeni nu se cunoaște cu adevărat și începi, fără să-ți dai seama, să-ți construiești un nou loc printre ceilalți.
Unul dintre cele mai mari șocuri este libertatea. Sună bine până când îți dai seama că libertatea vine la pachet cu responsabilitatea. Nu mai este suficient să știi că mâine ai un test. Trebuie să te organizezi, să înveți și să fii atent la mai multe materii în același timp. Profesorii au alte așteptări, materia devine mai serioasă, iar greșelile încep să aibă consecințe pe care nu le simțeai la fel în gimnaziu.
Există și partea mai puțin plăcută. Începi să simți presiunea de a face alegeri pentru viitor, chiar dacă nu ai încă un răspuns clar la întrebarea „Ce vreau să fac?” În jurul tău apar oameni care par că știu deja ce vor, iar tu poate încă încerci să-ți dai seama ce îți place. Liceul este și perioada în care descoperi aceste lucruri.
Privind din afară, schimbarea dintre gimnaziu și liceu poate părea doar o trecere de la o clădire la alta. În realitate, este o schimbare de ritm. Devii mai independent, începi să iei decizii singur și înveți că nu toate lucrurile ies din prima.
MIHAI COROIU
