ANTONIO: The Truman Show – Manipularea prin sfera vieții

.

E realitatea în care trăim o simplă iluzie? O întrebare care ne macină și care ne pune la îndoială pe noi înșine, întrucât fiecare om își caută sensul lui în viață și menirea pe care o are pe acest pământ. Totodată, viața este văzută ca pe o simulare, un joc cu reguli necunoscute, în care obiectivul principal este acela de a termina jocul, având o singură șansă.

Ipoteza simulării vieții este o temă des întâlnită în viața contemporană și nu numai, fiind un subiect dezbătut și început cu mult timp in urmă, făcându-și simțită apariția prin literatura SF, prin jocuri video și nu în ultimul rând prin cinematografie, principalul film revoluționar și iconic fiind Matrix.

The Truman Show urmărește visul american perfect, în care Truman Burbank (Jim Carrey), în vârstă de 30 de ani, are o slujbă de birou, o soție frumoasă și o casă drăguță într-un cartier liniștit din Seahaven.

Pare a fi o viață perfectă, nu-i așa?

Ceea ce nu știa Truman este că viața în care trăiește este una falsă, jucând involuntar într-un show de televiziune urmărit de zeci de milioane de telespectatori, fiind înregistrat continuu.

Christof (Ed Harris), creatorul serialului The Truman Show, rămâne dedicat programului cu orice preț, supravegheând cursul vieții lui Truman și punerea în scenă în actorilor. Rămas orfan la naștere, Truman a fost adoptat de o instituție media și transformat în starul unei emisiuni de tip Big Brother. În fapt, mama, soția, prietenul cel mai bun, vecinii, colegii de muncă și toți cei pe care îi întâlnește zi de zi nu sunt altceva decât actori plătiți.

O idee importantă a universului în care Truman trăiește este evidențiată în copilăria lui, la școală spunând că ar vrea să devină un explorator faimos asemenea „marelui Magellan”, dar este descurajat de profesoară care îi răspunde că „s-a născut prea târziu”, că „nu a mai rămas nimic de explorat” , încercând astfel să-l țină captiv în „bucla”
sa, nedorind ca acesta să iasă din zona sa de confort și să afle adevărul.

Totodată, viața lui Truman se dovedește a fi o înfățișare a perfecțiunii, un joc de șah în care fiecare piesă este pusă în locul potrivit, la momentul oportun, de către creatorul universului acestuia. Astfel, protagonistul se dovedește a fi o marionetă controlată de Cristof, care îi croiește destinul după propria plăcere, Truman neavând posibilitatea de a-și forma propria viziune în viață, fiecare alegere fiind influențată de creator.

„Perfecțiunea” din viața lui este pusă la îndoială de creierul acestuia, care observă că viața tuturor celor din jur se învârte în preajma lui cu un anume scop, mintea lui Truman încercând să găsească un scop la toate cele întâmplate.

Dacă acum 20 de ani înregistrarea continuă a unei vieții părea să fie ceva tulburător, ieșit din comun, care întrecea orice limită a intimității personale, în zilele noastre tehnologia a ajuns la un alt nivel, în care fiecare obișnuiește să se posteze pe rețelele de socializare, de oriunde s-ar afla sau orice activitate ar face, doar pentru a atrage atenția celor din jur și pentru a-i motiva indirect și pe alții să se posteze și să încerce să depășească acea postare.

De asemenea, s-a ajuns la un anumit nivel, din care poți să îți câștigi existența prin distribuirea vieții tale private pe rețele de socializare, unele persoane de acum arătând o lipsă a intimității personale, pe care societatea de demult s-ar fi speriat să o vadă.

Deci, după două decenii. lumea s-a transformat într-un Truman Show.

FUN FACTS

Într-un cadru este surprinsă o sticlă cu vitamina D, aceasta fiind necesară sănătății oamenilor care nu se expun in mod regular la soare.Truman lua aceste vitamine deoarece era expus unei lumini artificiale.

Sindromul „Truman” i-a amploare în universul filmului, fiecare telespectator îi urmărește pas cu pas viața personală a lui Truman, neglijându-și astfel propriile vieți.

Robert and Daryl Davis, fondatorii orașului în care s-a turnat filmul, au apărut preț de câteva
secunde într-un cadru.

În final, aș vrea să închei într-o notă frumoasă, scoțând în evidență cea mai importantă și reprezentativă replică a filmului The Truman Show:

„In case I don’t see ya, good afternoon, good evening, and goodnight!”

ANTONIO SIMON

ANTONIO SIMON

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: