Cu toții avem idealuri. Toți muncim și sacrificăm ceva pentru acel vis. Pentru noi, oamenii, nimic nu mai contează, când vine vorba să devii ceea ce-ți dorești, dar acest lucru poate aduce multă tulburare în viața ta.
Aveam și eu multe planuri. Mă gândeam cum ar fi să-mi petrec vacanța cu prietenii, la fotbal, alături de alte planuri, cum să mă distrez și să învăț.
Dar proiectele de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. Am avut parte de cel mai negru moment al vieții – m-a acroșat o mașină. Am simțit că totul se va sfârși. În acel moment, psihic, nu mai existam.
Au trecut câteva zile de la incident și am început să prind curaj. Îmi repetam că voi fi din ce în ce mai puternic, pe zi ce trece. De atunci, viața mea a luat o importantă întorsătură.
Am început să mă înclin spre partea spirituală, să mă rog mai mult. Gândeam numai pozitiv la lucrurile ce urmau să vină. Petreceam timp cu familia, râdeam și discutam cu ei. Toate aceste lucruri m-au ajutat la recuperare, dar mai ales la partea lăuntrică. Începeam să prind puteri.
Zilele au trecut, iar psihicul meu se refăcea. Dacă înainte eram o fire emotivă, temătoare și cu puțină încredere în sine, acum simțeam că reușesc să mă descopăr la nivel mintal și sentimental.
Rutina mea a prins amploare. Mergeam din nou la antrenamente și ieșeam afară cu prietenii. Mi-am petrecut restul zilelor de vară de parcă nimic nu se întâmplase. Puterea și curajul recăpătat mi-au deschis ușa spre o nouă latură interioară, care mă reprezintă în momentul de față.
În absența acelei întâmplări, poate că n-aș fi încercat niciodată să mă redescopăr că ființă și suflet. Probabil că acum eram doar un tânăr naiv, cultivând vise nerealiste.

Darius Brândaș este elev în clasa a IX-a A a CN Onisifor Ghibu, Filologie – Intensiv Engleză, dirigintă prof. Laura Lazăr. Acest text ne-a fost încredințat de dl Alexandru Popoviciu, profesorul de Limba română al lui Darius, căruia îi mulțumim.