am murit
deodată cu ultima floare albă din vază
o văd cum stă pitită
mică și ofilită
plângea și-mi inunda camera cu sevă
o iubeam
și totuși am murit amândouă
uitate și abandonate
sătule de atâtea fețe ignorante
am suferit
fără să încolțesc în pat
dansam cu fete translucide
nopți de hore sinistre pe un scop îngropat
am alunecat
printre pagini sărutate de cerneală
îi citeam unei vaze sparte
lipită doar cu vorbe deșarte
m-am născut
într-o ploaie rece de noiembrie
floarea albă mi-a fost blestemul
trebuia să o protejez ca să pot termina poemul
oricât am nega fostele iubiri
rămân mereu cele mai fidele amintiri
margareta mea uscată înflorește
în fiecare noapte în care visează
firul roșu de trandafir cu care împărțea
o viață spartă într-o vază.
ANASTASZIA COSAC
Anastaszia Cosac a absolvit Secția Filologie – Intensiv Engleză a Colegiului Național Onisifor Ghibu, clasa prof. Sándor Lilla, oar apoi Facultatea de Litere a Universității din Oradea. Acest text a ajuns la noi prin intermediul profesorului de Limba română al Anastasziei, Alexandru Popoviciu, căruia îi mulțumim.
LOGO paper 