ALEXIA & EMILIA: Când ceilalți nu contează

The Platform este un film de groază spaniol, din 2019, de ficțiune socială, regizat de Galder Gaztelu-Urrutia.

Filmul este plasat într-un „centru de autogestionare verticală” mare, în stil turn. Locuitorii săi, care sunt schimbați la fiecare 30 de zile între numeroasele sale etaje, sunt hrăniți printr-o platformă care, inițial umplută cu alimente la ultimul etaj, coboară treptat prin nivelurile turnului, oprindu-se pentru o perioadă fixă de timp pe fiecare. Sistemul duce inevitabil la conflict, deoarece rezidenții de la nivelurile superioare ajung să mănânce cât de mult pot, fiecare nivel primind doar resturile de la cele precedente.

Filmul a fost lansat în Spania pe 8 noiembrie 2019 de Festival Films. Platforma a fost lansată pe Netflix la nivel internațional pe 20 martie 2020. În iulie 2020, Netflix a dezvăluit că filmul a fost vizionat de 56 de milioane de oameni în primele patru săptămâni de lansare, printre cele mai mari cifre înregistrate vreodată.

În zilele noastre, ne putem regăsi în acest film, deoarece experimentăm și trăim pe pielea noastră scumpirile prețurilor la mâncare, gaz, combustibil, chirii – pe scurt, majoritatea lucrurilor, ceea ce face ca viața să devină din ce în ce mai grea și în cele mai rele cazuri imposibilă. Faptul că oamenii nu vor observa că, pentru un trai mai bun, nu trebuie să se gândească doar la propria persoană, să se îmbogățească cât mai mult și restul să moară de foame și mulți dintre noi trăim într-o bulă a nepăsării, ceea ce ne face să devenim străini unul față de celălalt.

Acest film cu siguranță vrea să ne educe şi să ne arate cât de importantă este solidaritatea și faptul că nu doar persoana noastră contează, ci și cei din jur, pentru că singuri nu o să reușim niciodată să realizăm ceva calitativ și de lungă durată.

Foto: Alexia Călin

Galder Gaztelu-Urrutia spune că mesajul-cheie al filmului este că „umanitatea va trebui să se îndrepte către distribuția echitabilă a bogăției”, cu o explorare a importanței inițiativei individuale în impulsionarea schimbării politice care critică atât capitalismul, cât și socialismul.

În timp ce vizionam filmul și ceea ce se întâmplă, tot mai multe semne de întrebare se ridicau. Încercam sa scot ceva folositor văzând platforma aceea plina cu mâncare care coboară mereu de la primul etaj, iar după doar câteva nivele… era imposibil ca doi oameni să se poată hrăni din acea masă, care la început era aranjată frumos și dădea pe afară.

Mă întrebam ce simt oamenii aceia care nu aleg etajul și pot ajunge chiar jos de tot și să nu mănânce nimic timp de 30 de zile, iar viitorul nu le asigura un nivel mai sus; totul este la întâmplare, dar nu e la fel de fapt și-n viata reala? În film, o dată la 30 de zile poți ajunge la fiecare nivel din cele peste 200. Însă în viața reală nu alegi unde să te naști, în ce familie sau în ce situaţie financiara. Lupta foametei este atât de reală și întâlnită precum ilustrează filmul ecranizat.

Lupta pentru supraviețuire din film nu ar trebui sa ne șocheze, nu e nimic nou, dar trăind în ignoranța noastră continuă, nu vom putea vedea niciodată nevoile din jurul nostru.

ALEXIA CĂLIN, EMILIA SEICHE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: