O să încerc să fiu cât mai sincer și mai scurt, pentru că scrisul nu este neapărat unul dintre atuurile mele, chiar dacă profilul la care sunt ar spune cu totul altceva.
„Sfârșitul unui capitol din cartea vieții” – cam așa aș descrie eu liceul, o perioadă dominată de emoții contrastante. Sentimentele care m-au încercat în această perioadă au fost multe, de la cele care mi-au oferit clipe de extaz până la cele de agonie. Pe parcursul liceului am cunoscut o multitudine de oameni, cu unii am legat prietenii care cu siguranță nu o să piară prea curând.
Am avut niște colegi de clasă grozavi, cărora le urez pe această cale mult succes în tot ceea ce își propun să facă în viață și sper din suflet să reușim cu toții.
Îi mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu pentru tot, chiar și pentru momentele mai puțin bune, fiindcă simt că am învățat câte ceva din toate. Le mulțumesc în al doilea rând părinților mei, pentru sprijinul și pentru susținerea acordată în toți acești ani, iar aici nu mai insist, pentru că știu și ei cât de mult înseamnă pentru mine.
În încheiere, cred că acești ani de liceu au fost frumoși – e greu însă să spun acum ce simt cu adevărat, pentru că încă nu realizez că aproape s-au terminat, poate peste câțiva ani o să realizez importanța lor, iar părerea mea va fi una mult mai complexă.
ADRIAN BĂLAN
