În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Dacă întrebi un profesor de matematică, o să spună că este un profil slab, ca oricare altul de uman. Dacă întrebi un cititor LOGO Paper, îți va spune că este un site unic în țară, care scoate ce e mai bun din elevii care îi îmbogățesc paginile. Dacă ne întrebi profesorii de la clasă, ei ne vor spune că iar găsim un motiv pentru a ne învoi de la ore.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism, iar dacă mă întrebi pe mine, dacă aș fi pusă să reiau din nou liceul, aș alege acest profil din nou și nou – nu aș dori să mai ies din această buclă. Acești patru ani au trecut repede, mult mai repede decât mă așteptam; nu pot spune că au fost cei mai frumoși din viața mea, dar au fost plini de creativitate, cunoaștere și un strop de magie.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Sunt o pesimistă cu temperament melancolic, deci voi începe prin a spune ce nu mi-a plăcut. Câteodată nu am putut suporta atitudinea colegilor mei în materie de jurnalism. Am visat încă de la 12 ani să intru la acest profil, am avut o sclipire în ochi, ce pe chipul lor nu s-a văzut. Mereu am văzut acest profil ca pe o extensie a unicității mele, care merită să iasă la suprafață. Mi-am trecut adesea colegii pe materiale, crezând că așa le voi stârni interesul, nu doar o notă bună. M-am prins prea târziu că nu făceam decât să le alimentez comoditatea și să le omor curiozitatea.
Mă bucur că în ultimii ani nu am mai trecut pe nimeni.
Așadar, îi sfătuiesc pe viitorii elevi ai acestui profil să-și trateze materialele ca pe ceva intim și sacru. Nu este doar o știre despre schimbarea ușilor din școală, este creația ta unică, pentru care ți-ai folosit cunoștințele acumulate; fie că vrei sau nu, vei pune o parte din ține în tot ce scrii. Respectă-ți munca și, în special, respectă-ți singurătatea!
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Nu a fost întocmai ceea ce mi-am imaginat. Iubesc să scriu, am nevoie doar de o scânteie, o idee mică pentru a structura un plan de material complex. Dar… deși mi-am promis mie că voi scrie mult, în unele semestre reușind acest lucru, nu am luat în calcul un element crucial: sănătatea mea mentală. Am experimentat ce înseamnă să ai un blocaj, am văzut cum e să-ți predai munca în ultima clipă posibilă și cum e să îi vezi pe alții reușind, iar tu să rămâi tot pe loc. Știu că voi regreta fiecare moment în care nu am scris, chiar în momentul de față mă forțez să o fac, dar vreau să marchez acest final în stilul meu, cât timp mai am șansa să o fac.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Nu mi-a plăcut că uneori tehnica m-a ucis. Voi fi sinceră, nu am suportat niciodată vocea roboțelului Carmen, pe unele materii fiind nevoită să o pun să ne recite. Nu mi-a plăcut că am uitat să pornesc luminile în studioul LOGO. Sau când am filmat cu două telefoane și nu am reușit să potrivesc sunetul. Să nu omit momentul când am luat un interviu domnului director și m-am bâlbâit la întrebările cele mai scurte. Au fost multe momente care mi-au dat anxietate, dar care într-un final au meritat. Am pășit în liceu fiind un nimeni, iar eu sper că am reușit să ies din acesta ca fiind cineva.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Încerc pe cât posibil să nu mă gândesc la toate aceste motive negative. De multe ori îmi urăsc munca și tot ce ține de gândurile mele. Am pățit adesea să nu-mi pot reciti materialele, chiar și acum am articole publicate pe care nu am reușit să arunc un ochi. Toate acestea nu pentru că îmi e teamă de greșelile de scriere sau exprimare, ci pentru că îmi e teamă să realizez cât de bine l-aș fi putut scrie și câte aș mai fi putut adauga. Știu că probabil am materiale pe care nu le-a citit nimeni, nici eu nu am citit tot ce mi s-a pus în față, dar știu că munca mea va fi veșnică.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism, iar acum este timpul să spun ce am adorat la acest profil, ce am iubit și iubesc cu cea mai intensă pasiune. Sunt o persoană cu preocupări atipice, precum limba japoneză, anime-urile, kpop-ul, k-dramele, cărțile thriller și multe altele. LOGO mi-a oferit o șansă unică de a le atrage atenția persoanelor care sunt ca mine. Prin tot ce am scris am vrut să le transmit un Hei, nu sunteți singuri! Sunt mândră de pasiunile mele și nu le voi ascunde de gura altora – cum sunt eu așa sunt.
LOGO, te rog, în lipsa mea, continuă să inspiri, să amuzi și să informezi atâtea suflete inocente. Tinerii au nevoie de tine, LOGO, au nevoie de noi!
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Am avut multe experiențe inedite, am învățat să editez, să iau un interviu, să prelucrez un dialog, ba chiar am reușit să țin un întreg curs despre o sărbătoare japoneză. Cred că cel mai mândră sunt de premiul lunar pe care l-am câștigat. Nu banii au contat, cât diploma în sine, care pentru mine are o valoare cum alte diplome nu vor avea niciodată.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Materia Jurnalism a fost preferata mea – până la liceu nu am avut vreuna. Toate păreau la fel, ți se dau informații, iar tu trebuie să le reproduci. La ora de Jurnalism a fost astfel, tu ofereai informații, iar jurnalismul putea să fie exact ce voiai tu, nu erau reguli și nu existau limite. Erai doar tu și puterea cuvântului tău. E o lume nouă, un univers al creației în care tot ce există este informația și însuși tu. Știu, pentru unii sună înfiorător, dar pentru cei introvertiți ca mine, care și-au trăit majoritatea timpului înăuntrul minții lor, poate fi – dacă nu chiar este – cea mai cool chestie.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism. Îmi este foarte greu să mă despart de LOGO și de tot ce înseamnă acesta, îmi va fi dor de deadline-urile lunare, de a scoate materialele la imprimantă pentru a fi verificate numai și numai cu un pix albastru, de a ține unul dintre trepiedele școlii în mână, de a merge într-un loc nou unde să spun că sunt de la Ghibu și scriu pentru LOGO Paper, și cel mai dor îmi va fi dor de puterea subiectivismului meu.
Subiectivismul din momentul de față este unic – desigur, voi mai avea ocazia să îmi transmit părerea, dar niciodată nu va mai fi ca pe LOGO.
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism, iar momentan, mai departe, vreau să merg la aceeași specializare la facultate. Nu știu cum o să fie sau dacă îmi va plăcea la fel de mult ca pe LOGO. Dar un lucru este cert: cuvintele mele vorbesc și le voi lăsa să o facă, să se dezlănțuie cum vor ele, indiferent dacă o să fie sau nu ca în liceu. M-am regăsit pe mine însămi în acești patru ani.
Uite, de asta, dacă ar fi să aleg, aș alege acest profil din nou și din nou!
În curând voi termina profilul filologie-jurnalism și vreau să fac un lucru pe care mi l-am dorit mereu: vreau să îmi semnez acest material cu porecla mea, nu doar pentru că mă simt mai confortabil să o folosesc, dar și pentru că acest text este cel mai profund scris de mine până acum.
De asemenea, îl voi ilustra cu o fotografie făcută în Picrew a OC-ului meu. Vreau să marchez prin acest gest o ultimă scânteie a atitudinii mele copilăroase.
Iar la final vreau să spun:
LOGO, au fost patru ani magici!
LOGO, nimeni nu o poate face cum o faci tu!
LOGO, te rog să inspiri și generațiile viitoare!
LOGO, deși nu a fost perfect, au fost cele mai reale sentimente pe care le-am putut trăi!
LOGO, îți mulțumesc din suflet!
Cu drag,
TERRA BEIFONG
LOGO paper 