Timpul schimbă generațiile, parcă la intervale tot mai scurte. Un profesor de la un liceu din Oradea a acceptat să ne vorbească despre aceste diferențe, așa cum le-a remarcat la diferitele generații de elevi la care a predat.
„Proverbul Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață se regăsește tot mai puțin în școala de azi. Dacă elevii sunt întrebați ce anume îi face să învețe, cei mai mulți răspund foarte pragmatic: pentru note, pentru a lua Bac-ul, pentru a scăpa de presiunea pusă de părinți etc. Prea puțini spun că învață pentru a se dezvolta și cultiva. O explicație principală ar fi faptul că, la absolvirea unei facultăți, studenții nu mai primesc o repartiție guvernamentală cu un loc de muncă, cu excepția facultăților care pregătesc cadre MAI sau MAPN. Un alt motiv ar fi inflația facultăților; an de an termină zeci de mii de studenți – un număr uriaș de actori, într-o lume în care rolurile sunt tot mai puține. Al treilea motiv foarte puternic ar fi intrarea în era digitală, accesul nelimitat la informații, posibilitatea de a studia on-line la orice facultate din lume.
Toate aceste elemente au erodat prestigiul și importanța școlii. Lovitura de grație au dat-o cei doi ani de pandemie, în care standardele s-au spulberat.
Rezultatul este o generație învățată să-și caute singură informația, care știe că până la urmă reușita e o chestiune pe cont propriu, o generație care dorește rezultate instantanee, egoistă, competitivă, fără multe dileme morale.
Elevii se schimbă mai repede – și bine fac; profesorii se schimbă mai greu și, fără să vrea, întrețin valori ale secolului XX, nu XXI. Cred că e un proces de învățare în care generațiile adulte trebuie să învețe de la cele tinere. Am auzit de la un fost elev de-al meu următoarea vorbă: E adevărat că noi, tinerii, reprezentăm doar 20% din populația țării, dar suntem 100% viitorul acesteia. Cred că elevii trebuie să primească mai multă libertate în a-și alege calea și meniul intelectual. Elevul ar trebui încurajat și lăsat să-și identifice genul proxim. Fiecare elev trebuie să fie propriul său model, în versiune superlativă.
Comportamental, generațiile din jurul anului 2010, erau mai turbulente, dar cred că s-a revenit la o atitudine mai decentă. Au cam dispărut graffiti-urile, bătăile din curte și din clase, impertinențele cu profesorii”.
Elevul a fost destabilizat și de faptul că în fiecare an sunt experimente din partea ministerului. De exemplu, în cazul elevilor de clasa a XII-a, vizavi de programa de la Limba română, de-a lungul celor patru ani s-au studiat scriitori care acum nu se mai regăsesc în programă, rezultând timp pierdut.
Domnul profesor crede că „viitorul o să aparțină acelor elevi care reușesc să-și dezvolte un proiect personal, pentru că societatea și școala nu mai pot oferi așa ceva.”
Concluzionând, putem observa că fiecare generație își are specificul său, lumea fiind într-o continuă schimbare.
ANDREI SÎRB, ALEX DAVID
LOGO paper 