ANDREEA: Timp, încotro mergi?

Suntem aproape de final! Ce repede trece timpul… Sau noi trecem prin timp! Aiuriți, nemulțumiți, uneori fericiți, dar întotdeauna grăbiți.

Astăzi recitesc ce scriam acum patru ani. Și ce străină îmi sunt! Cine eram eu atunci? Cine sunt eu acum? Un alt om. Același și totuși altul. Alte interese, alte preocupări, alt timp, parcă altă viață. Alte trăiri, alți oameni în viața mea sau poate aceeași. Unii dintre ei s-au schimbat, la fel ca mine, alții au rămas la fel. De unii m-am despărțit pentru totdeauna, pe alții îi port încă în suflet. 

Au trecut patru ani – patru ani frumoși. Patru ani în care am avut parte de lucruri noi, am cunoscut oameni minunați, am cunoscut iubirea, dar și dezamăgirea, entuziasmul, dar și tristețea… Și totuși, parcă aș mai sta puțin…

Oriunde mă va duce viața, Ghibu va avea mereu un loc special în sufletul meu, pentru că aici am reușit să mă descopăr cu adevărat, prin LOGO Paper. 

Poate pentru unii LOGO Paper nu a însemnat nimic. Pentru mine Logo Paper e o mică familie, în care am reușit să mă descopăr și să cred că tot ceea ce pentru unii oameni reprezintă o serie de întâmplări banale, pentru mine e artă.  LOGO Paper reprezintă centrul unui mic univers. Un centru în care sunt în centru. Acceptată, înțeleasă, primită. 

Așa cum am mai spus, peste ani, când ne vom uita în urmă, când vom reciti aceste articole vom putea spune: „Aici, în această familie, LOGO Paper, ne-am întâlnit prima dată cu ochii unui public”.

În ochii lor vom rămâne pe veci nemuritori. 

Acum, la final, le mulțumesc colegilor mei speciali și frumoși, pentru că am avut șansa să cunosc niște oameni absolut minunați. Poate nu ne-am înțeles cel mai bine, dar am învățat să trăim unii cu alții și ne-am acceptat așa cum am fost. 

De asemenea, le mulțumesc tuturor profesorilor care au contribuit la formarea mea, în special domnului profesor Nicolaie Ardelean, care mereu a crezut în mine și m-a încurajat. 

Îmi iau rămas bun de la tot ce a însemnat Onisifor Ghibu. Îmi iau rămas bun de la una dintre cele mai frumoase etape din viața mea. 

Timpul trece, peste mine, peste noi. Trec anii, iar la sfârșitul fiecărui an mai pierdem o parte din noi înșine și mai câștigăm ceva totodată. Ne maturizăm, luptând împotriva noastră să rămânem copii, adolescenți, tineri pentru că nu mai vrem să fim mari. Și vine o zi când ne întrebăm mirați cine suntem. O zi ca aceasta, când eu arunc o privire printre rândurile vieții mele și îmi dau seama că toate lacrimile, toate nemulțumirile, toate frustrările și neîmplinirile au avut sensul lor. 

Într-adevăr, astăzi totul este plin de sens, de culoare, de împlinire. Pentru că azi sunt un alt om, un om care se bucură pentru alte lucruri și care are alte visuri de împlinit. 

Așadar, sunt convinsă că acest sfârșit al unei perioade din viața mea marchează începutul alteia noi. Noi începuturi, pentru noi amintiri! 

Mulțumesc, LOGO Paper, că mi-ai dat șansa de a ieși din anonimat și de a-mi scrie trăirile aici!

Cu siguranță, acest articol nu va fi cel din urmă!

ANDREEA FEHER