Poarta către nemurire?

Criogenia este procesul prin care orice celule vii, țesuturi, organe sau corpuri întregi sunt protejate de degradare, prin depozitarea lor la temperaturi extrem de scăzute. Ideea acestui proces constă în păstrarea corpurilor pe perioade nedeterminate, până când știința și tehnologia vor progresa astfel încât să le poată readuce la viață și să vindeca ceea ce a produs decesul.

Potrivit Cryonics Institute, o organizație din SUA care oferă acest serviciu, scopul fundamental este „de a oferi oamenilor o a doua șansă la viață”.

Cum funcționează procesul?

Procesul implică trei pași cheie, potrivit Cryonics Institute. În primul rând, corpul este plasat imediat într-o baie de gheață. În același timp, o mască de ventilație este folosită pentru a  furniza oxigen organelor corpului – în special creierului – iar heparina anticoagulantă și resuscitare cardio-pulmonară automată sunt folosite pentru a menține fluxul sanguin. Temperatura corpului este monitorizată pentru a asigura o scădere treptată.

Apoi, corpul este „vitrificat”, ceea ce înseamnă că celulele și organele sale sunt pregătite pentru temperaturile ultra-scăzute pe care le vor experimenta în curând. Aceasta presupune înlocuirea fluidelor organismului cu agenți crioprotectori injectați care acționează ca un antigel, protejând organismul de daunele provocate de îngheț.

Acum că corpul este pregătit pentru frig, începe procesul de răcire controlată. Acesta este pasul final înainte de depozitarea pe termen lung și implică răcirea lentă a corpului. Corpul este plasat într-o pungă izolatoare de protecție și apoi într-o cutie de răcire în care azotul lichid este alimentat într-un ritm constant. Aceasta are loc lent, pe parcursul a mai multor zile, până când corpul ajunge la o temperatură de minus -196 de grade Celsius.

Odată ce sunt complet răcite, corpurile sunt stocate în criostate pe termen nelimitat.

De ce vor oamenii crio-conservare?

Companiile de crio-conservare oferă acest serviciu pe credința că știința, tehnologia și medicina vor putea într-o zi să reînvie pacienții și chiar să vindece sau să trateze bolile care i-au ucis pentru a le oferi o nouă șansă la viață.

Prima persoană care a fost crioconservată a fost  James Bedford, profesor de psihologie la Universitatea din California, în 1967, la vârsta de 73 de ani, prin intermediul companiei Alcor din Arizona. Fostul vicepreședinte al companiei Jerry Leaf, care a murit în 1991, este și el înghețat.

O altă opțiune, uneori mai ieftină, este neuroconservarea, în care se păstrează doar capul unei persoane, presupunând că informațiile din creier sunt cele mai importante pentru ca o persoană să trăiască din nou și că un nou corp ar putea fi clonat sau regenerat

Jucătorul din Major League Baseball, Ted Williams, care a murit în 2002, a apelat la neuroconservare. Capul său este înghețat criogenic, așteptând ziua în care va putea fi atașat de un corp nou și reînviat. Deși doar o mână de oameni au fost conservați criogenic, mulți alții s-au alăturat listei pentru a fi suspendați în azot lichid la moartea lor. Numai Institutul Cryonics are peste 800 de membri în Statele Unite și peste 100 în întreaga lume.

Cât costă?

Procesul este costisitor. Taxele încep de la 28.000 USD și ajung la 200.000 USD, plătite la deces fie de pacient, fie de polița de asigurare a acestuia.

Funcționează?

Chiar dacă au fost făcute cercetări pe întreaga planetă, niciuna nu a fost dusă până la capăt. Adevărul este că știința este interesată destul de puțin de criogenarea unei ființe umane, din motive în special financiare – costă foarte mult și n-ai avea decât un rezultat pur ipotetic. Sunt alocate, prin urmare, prea puține mijloace și i se dă prea puțin credit.

Barry Fuller, profesor în științe chirurgicale și medicină la temperatură scăzută la University College London, a subliniat beneficiile pe care procesul le-a avut la un nivel mai mic pentru cercetarea științifică.„Crioconservarea este o tehnologie remarcabilă care ne permite să stocăm celulele vii, aproape la nesfârșit, la temperaturi foarte scăzute”, a spus el. „Are multe aplicații utile în medicina de zi cu zi, cum ar fi crioconservarea celulelor sanguine, a spermei și a embrionilor”.Dar el a adăugat că acest lucru nu s-a dovedit viabil pentru corpuri întregi, deși speră că poate fi dovedit pas cu pas, începând cu organele.

„Crioconservarea nu a fost încă aplicată cu succes structurilor mari, cum ar fi rinichii umani pentru transplant, pentru că nu am reușit încă să producem în mod adecvat echipamente adecvate pentru a optimiza toate etapele”, a spus el. „De aceea trebuie să spunem că, în acest moment, nu avem nicio dovadă obiectivă că un întreg corp uman poate supraviețui crioconservării cu celule care vor funcționa după rearmare… În acest moment, nu putem realiza asta”.

Clive Coen, profesor de neuroștiință la King’s College din Londra, este și mai sceptic. „În ciuda afirmațiilor făcute de companiile crionice, acestea nu au reușit să demonstreze că masa extraordinară de țesut care constituie creierul uman poate fi protejată de antigelul pe care specialiștii încearcă să-l pompeze prin corp după moarte”, a spus el. „Acest țesut poate fi într-adevăr sigur odată ce este în azot lichid, dar va fi deja suferit daune incalculabile și ireversibile în timpul proceselor pregătitoare”.

Așadar,  în ceea ce privește nemurirea, realitatea n-a depășit încă ficțiunea…

ANTONIA LUCACIU